Se apropie Crăciunul și am un mare gol interior... parcă m-am oprit în timp, undeva prin copilărie, când îmi reactualizam repertoriul de colinde, pentru că nu-mi doream să fie doar o singură colindă... probabil te întrebi ”De ce?”. Nu mă lăsa inima. Atunci nu cred că realizam, îmi plăcea să cânt, mă simțeam liniștită, dar nu, nu era doar asta... era dorința de a împărtăși bucurie și lumină înainte de Nașterea Mântuitorului, parcă simțeai cum fiecare pas presăra praf de credință și smerenie de la o casă la cealaltă... atunci nu știam, acum știu.. și

Nu aveai idee ce înseamnă depresia, nici nu credeai în existența ei... ți se părea un termen abstract, inventat pentru oamenii care își găsesc mereu scuze pentru tot ce se întâmplă rău în viața lor.Îl simțeai atât de departe de tine, încât…ai început să realizezi ce presupune a fi depresia cand nu mai înțelegeai nimic din ceea ce se întâmpla cu tine…din ceea ce simți și gândești.Nu te mai recunoșteai… Fiecare zi începea cu un oftat. Suna alarma, dar tu oricum erai treaz de câteva ore, nopțile au devenit tot mai agitate.Cearșaful cândva abia at

Scriu aceste rânduri pentru mine .. . și pentru tine, mereu salvator în acțiune! Abia recent am realizat că mi-am ghidat cursul vieții astfel încât să-i protejez pe cei dragi și să fiu oricând la un pas să sar în ajutorul celor din jur. M-am străduit să le fiu mereu aproape, în caz că au nevoie de ceva, să pot oferi o mână de ajutor.Nu m-am întrebat niciodată: pe mine cine mă salvează?. Eu simțeam că trăiesc pentru a oferi sprijin, o vorbă bună, să fiu acolo pentru ceilalți. Era menirea mea... de fapt, eu mi-am însușit-o. Nu mi-a trecut prin mint

Dacă faci sau ai facut parte dintr-o familie modestă sau care se descurca tot mai greu de la zi la zi, probabil te-ai întrebat măcar o data: De ce? E o întrebare firească la prima vedere, însă și mai de înțeles este faptul că mediul alimentează aceste griji și nevoi. Părinții tăi au preluat predispoziția pentru sărăcie de la părinții lor și rude mai îndepărtate.Să nu uităm că atât părinții, cât și bunicii tăi au prins vremuri dificile cu războaie, sclavie, foamete, fenomene meteorologice diverse, iar cei bogați erau privilegiații, care de cele mai

Mă uit în jur și... camera mi se pare tot mai mică. Acum am început să-mi strâng lucrurile. Ei bine... e mult spus că am început. Abia am deschis ușa dulapului- cu toate amintirile și „comorile mele” și m-a străfulgerat un gând: chiar plecăm! M-a cuprins instant melancolia și m-am așezat pe covor privind către dulap... o să-mi ia o veșnicie să strâng tot... nu pentru că ar fi multe, ci pentru că fiecare lucru are o poveste. La o simplă atingere, te poartă în timp către „acel moment”. Încerc să mai alung ceața care se așterne în mintea mea și-mi zic:

Îți aduci aminte cum era pe vremuri când toată lumea saluta fără ezitare? Oamenii treceau unii pe lângă alții și ”își dădeau binețe”- pe cât de învechit sună, pe atât de natural și firesc se întrezărea pe buze. Bărbații își scoteau pălăria în fața doamnelor și a celor mai în vârstă, iar conversația era o plăcere. Se interesau de sănătate, de noutăți, de bucurii și tristeți. Oamenii erau umani și comunicarea cu ceilalți era o relaxare în orice moment al zilei.Sursa reală a informației era prin viu grai. 

Azi am respirat după mult timp... azi m-am întâlnit cu mine Nu filosofez, sunt mai realistă decât am fost vreodată... azi accept că sunt! Știi cum e să alergi după iluzii? Când crezi că ai prins una, apar alte zeci... nu te apropii de visul tău, ci doar de agăți de alte iluzii crezând că te vei apropia de „marele tău vis”...dar nu e niciodată doar unul... nu te mulțumești doar cu unul... vrei mai multe...dar mai multe visuri, înseamnă zeci, sute de iluzii, care-și fac culcuș în mintea ta zi de zi. Ajungi să te minți atât de mult că nu mai dist

Cred ca vine un moment în parcursul vieții tale, când aceasta întrebare este inevitabilă.Te simți în aer, nu-ți găsești locul, ești agitat mereu și parcă nimic nu te multumește. Nu întelegi cum ai ajuns în acest punct în care bați pasul pe loc.Realizezi că tot ce ai trait până acum a fost o iluzie. Si dacă te gândești că urmezi o școală care doar te determină să memorezi lucruri, pentru a te situa în tabăra celor superiori sau inferiori și nicidecum care te pregatește pentru viață, parcă nu mai pare chiar de înțeles. Ți se pare că mai mult involuezi

Nu prea am parte de revelații... de fapt cred că ceea ce o să povestesc este o revelație dintre puținele pe care le-am primit de-a lungul timpului și probabil singura care mi-a rămas gravată în minte. Cred că ține și de moment și de cât de mult îți dorești să primești un anumit mesaj, care să te trezească de-a binelea. Acum câteva zile, ieșisem la o plimbare cu prietena mea, vremea era superbă- un soare curajos ne ghida pașii prin peisajul tomantic. Am luat orașul la pas, iar după o plimbare lungă, ne-am oprit pe o canapea din mall și ne-am adânc

 Aș opri planeta... din când în când, să fiu doar spectator la goana oamenilor după „mai bine”. Da, aș face asta, mi-aș lua o bancă și m-aș așeza sub un copac, undeva în spațiu, să am „view” către planeta Pământ. Cred că ar fi cel mai așteptat moment, pentru că simt nevoia să răsuflu ușurat/ă: azi îmi dau voie să mă relaxez. Azi nu mai pun presiune pe umerii mei... doar îmi dau voie să respir... și să privesc cât de frumos e Pământul, cu toate minunățiile pe care nu mai reușim să le mai privim. Încă te mai întrebi de ce?! Îți setezi alarma de