De vreo două săptămâni este plin Feed-ul cu postări diverse despre Jennifer Lopez.De la venerare până la jigniri.Nu empatizez cu nimic ce tinde spre exagerare. Buuun... Jennifer Lopez a concertat la București și a făcut un show de excepție, toată lumea a fost în delir.Da, arată foarte bine; da, are grijă de ea, de corpul ei; da, este o profesionistă și se pregătește intens pentru spectacole și strălucește pe scenă.Da, merită apreciere pentru efort, pentru imaginea creată de-a lungul anilor, pentru munca din spate și pentru lucrul cu sinele.Și

 Numai mie mi se pare că în online se tinde tot mai mult spre fals? Lăsând deoparte intervenția inteligenței artificiale, care devine tot mai utilă în orice domeniu.Totul se transformă din fals în mai fals, iar oamenii nu mai cred nici în realitate. Am văzut multe păreri negative după Festivalul Beach Please, a treia ediție, ce a avut loc la Costinești, extrem de mult hate din partea persoanelor care nici nu au călcat vreodată la festival.Auzisem și anul trecut, erau diverse știri, părinții erau foarte deranjați de condiții, de influențele neg

Mai respiră puțin… dar cu adevărat. Nu superficial, nu pe fugă. Respiră ca și cum te-ai întoarce acasă, în tine. Fă loc aerului să-ți mângâie rănile, să-ți lumineze clipele în care ai uitat de tine, să-ți reamintească: ești viu, ești întreg, ești aici.

Mă uit în jur și... camera mi se pare tot mai mică. Acum am început să-mi strâng lucrurile. Ei bine... e mult spus că am început. Abia am deschis ușa dulapului- cu toate amintirile și „comorile mele” și m-a străfulgerat un gând: chiar plecăm! M-a cuprins instant melancolia și m-am așezat pe covor privind către dulap... o să-mi ia o veșnicie să strâng tot... nu pentru că ar fi multe, ci pentru că fiecare lucru are o poveste. La o simplă atingere, te poartă în timp către „acel moment”. Încerc să mai alung ceața care se așterne în mintea mea și-mi zic:

Anul trecut scriam despre cum pierdem bucuria lucrurilor mici... despre cum ne enervăm în trafic și umplem frigiderele tuturor cu de toate, despre zăpăceala după cadouri... și cum uităm de tot este important (acum îmi dau seama că eram departe de a cuprinde „totul”). Ceea ce priveam atunci îmi întrista sufletul, ceea ce văd de vreo 2 săptămâni... mă adâncește cu totul. Aș fi vrut acum să vorbesc despre Moș Nicolae, care acum câțiva ani, venea cu fructe și dulciuri, șosete și mănuși la cei cuminți, nicidecum cu ultimele noutăți în materie de tehnolog

Azi am respirat după mult timp... azi m-am întâlnit cu mine Nu filosofez, sunt mai realistă decât am fost vreodată... azi accept că sunt! Știi cum e să alergi după iluzii? Când crezi că ai prins una, apar alte zeci... nu te apropii de visul tău, ci doar de agăți de alte iluzii crezând că te vei apropia de „marele tău vis”...dar nu e niciodată doar unul... nu te mulțumești doar cu unul... vrei mai multe...dar mai multe visuri, înseamnă zeci, sute de iluzii, care-și fac culcuș în mintea ta zi de zi. Ajungi să te minți atât de mult că nu mai dist

Nu prea am parte de revelații... de fapt cred că ceea ce o să povestesc este o revelație dintre puținele pe care le-am primit de-a lungul timpului și probabil singura care mi-a rămas gravată în minte. Cred că ține și de moment și de cât de mult îți dorești să primești un anumit mesaj, care să te trezească de-a binelea. Acum câteva zile, ieșisem la o plimbare cu prietena mea, vremea era superbă- un soare curajos ne ghida pașii prin peisajul tomantic. Am luat orașul la pas, iar după o plimbare lungă, ne-am oprit pe o canapea din mall și ne-am adânc

Adevărul este că nimeni nu dorește să asculte povești triste. De ce? Să fie oare pentru că toți avem probleme și dorim să uităm de ele? Sau că preferăm să zicem o glumă bună prin care să mascăm problemele proprii... Sau pentru că dorim să facem o impresie bună celorlalți? Sau pentru că ținem la imaginea noastră? Pentru că ne dorim să fim priviți a fi oameni puternici? Sau pentru că fără să vrem, alegem să ne lăsăm puterea în mâinile fiecarei persoane cu care conversăm? Câte motive ar putea fi...

Care este acel lucru pe care îl poți căștiga foarte greu? Dar pe care îl poți pierde într-o clipă? Încrederea. Simți greutatea acestui cuvânt? Poate că adesea te minți că cea mai importantă parte dintr-o relație este iubirea... dar ce ar face iubirea fără încredere? Câte iubiri rezistă fără încredere? Poate știi tu... eu m-am resemnat. Am simțit de multe ori că atunci când a plecat încrederea, s-a prăbușit tot ce s-a construit pe fundația ei... și fie s-a terminat acolo acea relație (indiferent că ne referim la familie, partenerul de viață,

 Aș opri planeta... din când în când, să fiu doar spectator la goana oamenilor după „mai bine”. Da, aș face asta, mi-aș lua o bancă și m-aș așeza sub un copac, undeva în spațiu, să am „view” către planeta Pământ. Cred că ar fi cel mai așteptat moment, pentru că simt nevoia să răsuflu ușurat/ă: azi îmi dau voie să mă relaxez. Azi nu mai pun presiune pe umerii mei... doar îmi dau voie să respir... și să privesc cât de frumos e Pământul, cu toate minunățiile pe care nu mai reușim să le mai privim. Încă te mai întrebi de ce?! Îți setezi alarma de