Numai mie mi se pare că în online se tinde tot mai mult spre fals?
Lăsând deoparte intervenția inteligenței artificiale, care devine tot mai utilă în orice domeniu.Totul se transformă din fals în mai fals, iar oamenii nu mai cred nici în realitate.
Am văzut multe păreri negative după Festivalul Beach Please, a treia ediție, ce a avut loc la Costinești, extrem de mult hate din partea persoanelor care nici nu au călcat vreodată la festival.Auzisem și anul trecut, erau diverse știri, părinții erau foarte deranjați de condiții, de influențele negative, însă pentru anul trecut nu m-am putut pronunța.Anul acesta am fost acolo, nu tot timpul, dar am fost, am văzut, am tras propriile concluzii după ceea ce am simțit, nu după alte păreri.
Înainte de toate vreau să vorbesc și despre contextul care m-a trimis la Festival.
Nu sunt o persoană care crede în câștiguri simple, mereu am muncit pentru ce am avut și mereu am crezut că doar munca îți duce împlinire.Nu mi-am dat voie să privesc și altfel, mi-am înăbușit dorințele și am continuat să trag tare… până când, tot întâlnind obstacole peste obstacole, am realizat că m-am neglijat pe mine.Am deschis ochii și m-am întrebat:
Dacă se poate și altfel?
Dacă aș încetini ritmul și m-aș bucura de cât am în acest moment? Fără presiune, fără grabă, fără stres...
Am început să fiu mai deschisă, în general.Eu care n-am crezut în giveaway-uri- participam doar pentru că îmi mai zicea fratele meu și apoi renunțam, pentru că mi se părea o prostie- am ajuns ziua în care am căștigat 2 abonamente General Acces+ la Beach Please.Bineînțeles că am participat și pentru multe alte lucruri, dar nu a fost să fie.Țin să menționez că am 28 de ani și nu am ajuns la un astfel de festival până acum.Nu a fost o prioritate, dar nici resursele nu mă depășeau.Artiștii străini nu au fost neapărat pe gustul meu și probabil nu aș fi mers la festival pe această premisă, însă mă bucur că am luat parte la această experiență.Țin să mulțumesc încă o data organizatorilor Băncii Transilvania, care au oferit 25 de abonamente duble la Beach Please și cu siguranță au oferit bucurie fiecărui câștigător, în parte.Da, am noroc și știu că Dumnezeu mă iubește, însă țin să menționez că initial nu mă aflasem printre câștigători.Faptul că unii nu și-au manifestat dorința de a primi câștigul, m-a adus și pe mine printre câștigători, în urma unei alte extrageri.Se poate spune că din „a doua” am avut noroc.Nici nu mai conteaza.Îmi amintesc că primul câștig material al meu (și singurul până anul acesta) a fost un set de tigăi, aveam 17 ani și nici pe acela nu-l puteam ridica pentru că nu eram încă majoră).Cam acesta a fost norocul meu până anul acesta, deci zic că acum și-a luat revanșa.Cred în continuare că norocul nu vine singur, ți-l faci.. iar eu am schimbat gandirea și abordarea.Vă invit să experimentați.
Ziua de 2 iulie a început cu vestea că sunt laureată a Concursului Național de Creație Literară „Vara visurilor mele”, ediția a XXIII-a 2025. Mă înscrisesem în septembrie și așteptasem un răspuns, dar apoi am zis că probabil nu am fost aleasă și mi-am continuat cursul firesc.În acea zi am fost sunată și invitată la București să-mi ridic premiul pe data de 19.07.2025, practic îmi asigurasem un weekend, dar nu știam că surprizele nu se terminaseră în acea zi.
Spre după-amiază, eram cu telefonul în mână, căutam o informație și… numai ce văd o notificare pe Instagram și observ că sunt etichetată înr-o postare, mă uit imediat și văd că am primit cele 2 abonamente pentru festivalul Beach, please! și am rămas blocată.Efectiv mi-am dat seama că eu nu știu să mă bucur cu adevărat.Nu știam cum să reacționez, simțeam bucuria, dar parcă nu știam cum să o exteriorizez.Să țip? Să sar? Să râd? A fost un țipăt mai scurt și dat la minim, am sărit în sus și am râs, mă uitam la telefon si efectiv nu realizam.Îmi repetam: ai câștigat!E un sentiment pe care merită să-l simți măcar o data în viață.Sentimentul că „meriți” fără să te dai peste cap, fără să impresionezi, să demonstrezi, să convingi.Am stat cu sufletul la gură până am văzut invitațiile, dar…am prins încredere că se poate.Anul acesta renunțasem la gândul de a merge în vacanță, pentru că ne pregătim pentru evenimentul de anul viitor-nunta noastră, însă aceste abonamente ne-au determinat să poposim pe la mare câteva zile.Nu mai discutăm despre prețuri, sunt exagerate.Am ales să ne cazăm în Eforie Sud, să fie mai aproape de festival, dar cât de cât rezonabil ca preț. Cât privește cazările în Costinești, nici nu puteai să te apropii, prețuri mai ceva ca în Grecia, dar… facem ce putem.Mai ales că a fost si din scurt, am primit vestea cu o săptămână înainte și am încercat să ne orientăm rapid.
Festivalul a fost în perioada 9-13 iulie, noi am prins foarte puțin din prima zi.Am plecat târziu din Iași (am muncit până să plecăm) și am ajuns la Costinesti pe la ora 01:00.Pe drum am prins vijelie, ploaie de nu mai vedeai nici luminile, ceva de pe altă lume, dar… am reușit să înaintăm.La mare vântul te dădea jos, când am coborât din mașină am înghețat instant.În orice caz, ne-am ridicat brățările de la punctele speciale, făcusem check-inul online și am mers spre intrare, unde drumul se despărțea- fetele mergeau în dreapta și băieții în stânga.Controlul era destul de riguros, îți verifica fiecare buzunar, din geantă îți scotea tot, după ce dădeau acceptul că nu ești un pericol, înaintai și îți scana brățara pentru a se asigura că tu ești persoana și se ținea evidența intrărilor și ieșirilor (max 3).Am uitat să menționez, că atunci când făceai check-inul trebuia să inserezi pe lângă informațiile generale, poza cărții de identitate și trebuia să-ți faci și un selfie cât mai clar.Orice consumai in interior se făcea pe baza brățărilor, care odată scanate, arătau toate informațiile despre tine, astfel că minorii nu-și puteau lua alcool.Văzusem pe Instagram postarea cu obiectele care sunt interzise la festival și mi-am pus în gentuța mea minusculă doar telefonul și un pachet de servețele, iar în momentul „percheziționării” am văzut că s-au oprit foarte multe lucruri la fete: de la produse de make-up, până la mini ventilatoare portabile… am înțeles că la un alt festival s-au găsit droguri în luciul de buze și evident, aici s-au luat măsuri.Odată ce intrai, în dreapta și în stanga ta erau standuri cu mâncare, dulciuri, cafea, băuturi, cornere cu diferite branduri: BT- care avea cea mai faină priveliște, Oriflame, CocaCola/Fanta, RedBull, Bumbu, 5 to go, LIDL-a fost atracția tinerilor, cu prețuri super accesibile, Tuborg, Head&Soulders, OldSpice, Samsung… de toate si pentru toți.Nu a fost doar un festival, a fost o adevărată experiență într-un orășel contruit de la 0- mi s-a părut fantastic.
Dacă nu-ți permiteai să-ți cumperi mereu băuturi, aveai apă potabilă și puteai bea oricând.Erau trei scene mai importante: Main Stage, Essence Stage, The Station-unde urcau artiști diferiți și te bucurai de genuri muzicale diverse, dar puteai asculta muzică pe la orice corner- atmosfera de festival era pretutindeni.
În prima noapte am mers în recunoaștere, prin fiecare colțișor. Că voiai să-ți faci freza ca băiat sau să te aranjezi, ca orice fată- găseai un stand care se ocupa.Puteai să-ți faci și tatuaj temporar, juca baschet pe terenul special amenajat sau să te aventurezi pe Skate Park, efectiv nu apucai să te plictisești și nici nu reușeai să străbați tot acel orășel prea rapid.Găseai ceva de făcut pentru fiecare vârstă- și da erau prezenți copii, tineri, părinți și bunici.La jocurile de societate îi vedeai pe cei mai maturi, iar la mașini, roată și alte provocări, pe cei mai tineri.Ce mi s-a părut interesant e că desi erau foarte mulți, nu stăteai la coadă pentru mai nimic, până și la toalete scăpai destul de rapid.Cred că singura coadă era la Lidl și era de înțeles, dar asta doar în pauzele dintre reprezentații.Să nu uităm de Nuba, clubul în aer liber de lângă Main Stage care a fost mereu plin.Recunosc că nu am ajuns acolo, mă regăsesc mai mult în cadrul de concert decât de club, deși recunosc că uneori îmi placea mai mult muzica de la Nuba decât cea de pe Main Stage.Mașina de F1 McLaren a fost expusă pe tot parcusul festivalului și a putut fi admirată în detaliu.E ceva ce nu poți rata.Prima fotografie a fost dedicată acestei minunății.
Trebuie menționat că Poliția, Jandarmeria, Smurdul, ANPC-ul, toate aceste forțe au fost prezente pe tot parcursul festivalului.Poliția a facilitat buna circulație, anul acesta a fost amenajata o parcare imensă în câmp, ce e drept era trafic la intrare și ieșire, dar nu puteai spune că nu găsești loc.Minusul a fost praful, desi era pietriș pe drum, praful se ridica imediat, atât pe mașini, cât și pe haine și papuci (din negri erau gri/maro)… dar s-a făcut și parcarea mult așteptată, nu s-a perceput nicio taxă. În interiorul festivalului aveai porțiuni cu iarbă și pavele- frumos, adecvat.Pe partea de organizare eu n-am avut ce să reproșez, chiar nu aveai.A ținut cont de minusurile din anii trecuți, precum și de la alte festivaluri și a adus îmbunătățiri.Să-i dăm Cezarului ce e al Cezarului.Că poți fi cârcotaș și să găsești nod în papură, ok.Și acum mulți vor zice că nu mă pricep, fiind primul festival- ok, e primul festival, dar am fost mereu la curent cu știrile și mi s-au ridicat niște semen de întrebare și chiar voiam să văd cu ochii mei adevărul din spatele a ceea ce se promovează.Eu sunt o persoană care prefer simplitatea, dar și calitatea, iar atenția la detalii e la ea acasă.Suntem diferiți, avem păreri diferite, dar eu mă bazez pe ceea ce am văzut și am simțit- nu din auzite, nu din știri- din ceea ce am trait pe pielea mea.
Acum că am creionat în mare parte imaginea despre festival, voi intra în miez.Țin să menționez de la început că nu am fost prezentă pe tot parcursul festivalului, poate e și vârsta), nici nu am stat doar în fața scenei, mai ales că erau mai multe și puteai alege, plus că erau multe alte lucruri de făcut și chiar am fost curioasă ca un copil.La festival m-am bucurat și de plimbare și de mancare și de activități…și de muzică.De fel nu pot sta într-un loc.Artiștii străini nu au fost pe placul meu, recunosc că nu le înțeleg muzica, nu e neapărat pentru mine, dar nu o condamn.Nu intru în polemica: care generație de artiști înjură mai mult?.Nu sunt o împătimită a rap-ului/ trap-ului sau alte genuri apropiate.Intervalul orar în care am participat a fost în jur de 19:00-02:00- cred că doar într-o zi de festival am stat mai mult, ultima zi eram deja în drum spre Iași dis-de-dimineață, pentru că trebuia să ajungem la o cumătrie (unde m-am distrat mai bine ca la festival).Practic, din 5 zile de festival am prins 3 jumatate, să zicem.Ideea este că nu am văzut momentele în care adolescenții ar fi fost puși în pericol, nici nu puteai să ajungi foarte în față la Main Stage, pentru că era foarte aglomerat și erau mulți tineri care au prins loc în față.Îmi pare rău să constat că au existat și experiențe nefericite, nu mi-aș dori să fi fost în locul părinților, dar nici în pielea organizatorilor, pentru că trebuie să fim realiști, nu poți fi perfect, nu poți controla totul, doar Dumnezeu poate.Ca organizator, te străduiești să aduci artiști cunoscuți, care nu sunt la primul concert și știu să se comporte cu fanii, nu poți face instructaj… și cu siguranță chiar dacă s-ar fi întamplat așa, tot nu puteai garanta că nu există posibilitatea unui incident negativ.
Ce pot eu să remarc e că nu am simțit vreo secundă că aș fi în pericol sau aș putea păți ceva, pentru că oriunde priveam în jur vedeam oameni abilitați să ofere primul ajutor.Și am văzut mulți tineri care erau ajutați cu orice aveau nevoie.Haideți să nu fim absurzi!Pericolul nu a fost în interiorul festivalului, ci în afară.Adolescenții consumau alcool prin stațiune, printre mașini și apoi intrau la festival.Unii nici nu mai apucau să intre, dormeau pe trotuar și poliția aștepta să se trezească.Sunt atât de multe de zis…
Prima seară oficială, când s-a deschis Main Stage-ul am fost frapată de limbaj, de ceea ce se promovează prin piese, de tinerii care înjurau la unison lângă mine, de trendul pe care l-am aflat la festival: „hora” care se formează și adolescenții se împing unii în alții și sunt stropiți cu apă din exterior.Ulterior, de la dl. Cristian Andrei (care a și fost la festival) am aflat că de fapt ce văzusem eu era un stil de dans:moshing/slamdancing (are loc într-o zonă numită „pit”- din apropierea scenei), care se practică chiar în cadrul acestor concerte de muzică agresivă.Acum sunt mai luminată, dar când nu știi, te cam ia prin surprindere și la drept vorbind, am fost aghezmuită cred că în fiecare seară, pe alocuri mă și enervasem, că mă spălase a doua oară pe cap ), dar de următoarea seară am încercat să privesc mai degajat.Am acceptat că muzica nu e pe placul meu și probabil nu mi-aș fi cumpărat bilete pentru prestația lor, dar m-am bucurat că mă aflam acolo, Beach, please! e o experiență care merită trăită.E adevărat, foarte mulți adolescenți prezenți, cred că 80%.Unii au venit cu părinții, alții cu bunicii, alții cu declarație semnată.Am văzut părinți care stăteau deoparte și încercau să le ofere spațiu tinerilor, părinți care nu veneau la festival, dar care se interesau a doua zi despre festival, stând pe plajă cu copiii, părinți care au ales să-i lase singuri și să aibă încredere în ei… și părinți care nici nu au fost la festival, nici nu și-au lăsat copiii, dar care au ales să ia de bune știrile din online/tv și să se pronunțe asupra „impactului negativ” al festivalului.Dar nu numai părinții s-au pronunțat, ci toate categoriile de oameni, care se hrănesc cu tot ce văd la tv, în online sau pe alte canale și cred că așa stau lucrurile, fără să se mai întrebe: oare chiar așa a fost?
Acum o să vorbesc atât din perspectiva Georgianei care nu a avut ocazia să participe la astfel de festivaluri (nici nu erau pe atunci), dar cu siguranță și-ar fi dorit, dar și a Georgianei care se apropie de 30 de ani și dorește să fie un părinte responsabil în viitor.
Beach, please!, ca orice alt festival, este o experiență pentru fiecare participant, indiferent de vârstă- fiecare trăiește momentul după bunul plac și în funcție de ce dorește să experimenteze.Cred că suntem conștienți cu toții că 4-5 zile de festival nu pot schimba și nici influența anii de educație de acasă și de la școală. Artiștii care au fost pe scenă sunt cei mai ascultați de către tineri și asta o confirmă sondajele, precum și toți adolescenții care cântau împreună cu ei fiecare piesă.Știau fiecare vers, fiecare înjurătură.Poate că, în loc să ne arătăm deranjați de noile generații, ar trebui să ne întrebăm:cu ce am greșit? Nu e vina festivalului, nu e vina lui Selly, nu e vina artiștilor, e vina noastră, a tuturor-asta se cere.Nicăieri nu există ofertă fără cerere.Accentul cade pe consumerism- mult și prost, scump și mult, plăcere și vicii. Dar... dacă încercăm să vedem în spate? Dacă încercăm să înțelegem și să ne educăm? Să-i privim pe ceilalți așa cum sunt, nu așa cum credem noi că ar trebui să fie?
Beach, please! a fost o revelație din multe puncte de vedere.M-a pus față în față cu prezentul și viitorul.În ultimul timp mi-am zis că cea mai dificilă perioadă din viața unui copil e perioada adolescenței, iar ca viitor părinte, asta mă sperie mai mult decât perioada de început.Uite-mă față în față cu frica, înconjurată de adolescenți care înjură la unison, fumează, vorbesc orice limbă mai puțin româna, care merg fără o direcție, din calea cărora trebuie să te ferești, cu nike-urile la purtător, coafuri și ținute la care nu m-aș fi gândit în veci și cu care mama nu m-ar fi lăsat să stau nici în casă… și da, îmi dau seama că îmbătrânesc prea repede.Trebuie să punctez ceva, ca fată, respective femeie, îmi dau seama că adolescentele fură startul mult prea ușor și rapid în ceea ce privește îmbrăcămintea sexy(sau mai spre deloc), machiajele stridente, care le acoperă chipul frumos, unghiile exagerat de lungi, genele care le acoperă ochii… recunosc că am simțit asta ca un cuțit in inimă.Știu că e festival, că trebuie să atragem privirile, e vârsta care te îndeamnă să încerci orice… dar dintre toate lucrurile de ce alegem vulgaritatea? De ce acoperim frumusețea fragedă si naturală pe care nu o să o mai ai prea mult timp? De ce nu vorbim cu fetele despre ce am simțit și noi la vârsta lor? Despre alegeri... despre regrete... de ce privim pasiv și apoi doar judecăm alegerile?
Îmi dau seama că suntem tot mai goi, atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară și e trist că toate aceste lipsuri le dăm mai departe.De ce trecem dintr-o extremă în cealaltă? De la rigiditate și reguli… la delăsare și iresponsabilitate?
La 15-16 ani încă mă jucam cu păpușile, adolescentele se îmbracă (mai mult se dezbracă) de parcă s-ar vinde cu totul.Fetele înjură, scuipă, cască, râgăie, fără să clipească, iar băieții sunt ghidați de fete… fetele preiau inițiativa, baieții doar iau ce primesc (asta am văzut la festival).Nu înseamnă că toate fetele și băieții sunt așa, dar sunt tot mai mulți care merg în această direcție și știm cu toții efectele anturajului.Pentru a face parte dintr-un grup trebuie să fii ca ceilalți.Asta se promovează: hainele-cele mai scumpe, branduri, noile gadgeturi, noile țigări electronice, tot felul de experimente și provocări, pentru a fi „cool”.Recunosc că nu sunt la curent cu limbajul adolescenților, dar sunt la curent cu ceea ce simt, din interior către exterior, nu invers.
Haideți să nu mai fim înverșunați pe festivaluri, ci să deschidem ochii la cei de lângă noi, să înțelegem că nimic nu vine de la sine.Ce m-a întristat e că nu prea am văzut afecțiune, emoția unei strângeri de mână, unui sărut, parcă totul e mecanic: mersul, gesturile, reacțiile.Sentimentele își pierd locul în clasament și câștigă teren aparențele.Ce m-a bucurat, în schimb, la tineri, este că arată respect celorlalți, mare parte dintre ei și acest lucru mă bucură nespus.Este adevărat, adolescenții de azi nu sunt nici periculoși, nici răi, din contră au un potențial imens, clar sunt mult mai deștepți ca noi, mai rapizi în gândire, mai puși pe acțiune… sunt doar luați de valul nepotrivit și asta pentru că ei nu au o direcție, poate nu au un model, nu au motivație, pentru că primesc lucruri multe și foarte ușor, care însă nu compensează afecțiunea de care au nevoie.Părinții adolescenților de azi sunt copiii care au îndurat lipsuri, greutăți, rușine, vinovăție și au vrut să nu dea mai departe ce au trait ei, însă au oferit extrema: accentul cade pe bani, pe aspect, dacă am sunt mai bun, orice se poate rezolva cu bani, dar nu e așa... e un mare gol care se adâncește în interior.Nu mai acoperiți lipsa de timp, de atenție, de grijă, de iubire, de emoție... cu bani.
Asumați-vă alegerile și fiți alături de copii și de toți cei dragi sufletului, e cel mai prețios timp, cea mai bună investiție, iar efectele se vor vedea în viitor!
Oriunde ar fi și orice s-ar întâmpla în jurul său, un copil educat și iubit, va ști să aleagă, iar dacă se va mai pierde din când în când, va ști cu siguranță unde să găsească drumul potrivit.
Binele e în mâinile voastre!
30-07-2025
Distribuie
