Radiografia dorului

Ce plăcut e să auzi din partea cuiva :„Mi-a fost dor de tine!”, nu ?Simțim cum inima ni se înalță și ne încărcăm cu o bucurie imensă.Ce motivant e să simți că prezența ta contează.

Dar ce înseamnă „dor” mai exact? Aruncând o privire în DEX, observăm că acest cuvânt provine din latinescul „dolus(-dolere)” care semnifică „a durea”. Așadar, dorul are la bază o durere ce prinde contur ca urmare a lipsei unei persoane dragi, a neputinței de a urma  o anumită pasiune care-ți umplea inima de încântare, cândva, a suferinței ce ia naștere în urma unei dezamăgiri în dragoste și nu numai.„Dor” poate reprezintă un simplu cuvânt pentru fiecare înțeles căruia îi este atribuit, indiferent de context .Pentru fiecare dintre noi, dorul rămâne dor.Dar oare dorul este resimțit la fel de fiecare persoană în parte? Mă îndoiesc! Faptul că suntem diferiți, ne determină să percepem tot ce se întâmplă în viața noastră sub o altă formă.Dorul nu e doar iubire, odată ce acesta persistă în al tău suflet, devine durere și chiar boală.

Când două persoane, care se iubesc, ajung să fie despărțite de mări și țări, dorul se dilată pe măsură ce distanța se mărește și timpul trece.Sentimentele puternice, care s-au născut între cei doi, se amplifică cu fiecare minut ce se scurge lent, iar dorul atinge cote maxime.Ambii vizualizează momentul revederii iar și iar .În această situație, iubirea e cea care pompează dor în inimile lor pentru a-i menține pe linia de plutire.Fiecare cuvânt scris, fiecare vorbă șoptită la telefon, fiecare gând care-i străfulgeră mintea cu privire la persoana iubită, ia forma unei bule de oxigen, pe care o inhalează pentru a-și veni în fire atunci când simte că celălalt ar vrea să spună:„STOP ! ”.Contactul cu cealaltă persoană, oricare ar fi el, întreține focul dorului și intensifică puterea sentimentelor.Dorul devine un burete care absoarbe schimbul de vorbe, gânduri, acțiuni, trăiri și vise, ce îi au protagoniști pe cei doi îndrăgostiți, iar momentul sublim al revederii este redat de revărsarea a tot ce dorul a absorbit, realizându-se o reală descărcare de energie.Dorul funcționează ca un stabilizator al repunerii în situația inițială, care prinde contur în timpul revederii.În acest punct, iubirea ,primind resurse noi pe care să le fructifice , îl încununează pe dor cu distinse  laude până la următoarea întâlnire.

Totul bine și frumos în cazul îndrăgostiților care se revăd după o lungă perioadă de timp, dorul fiind îngerul păzitor al iubirii dintre cei doi, în această situație.Dar cum se manifestă dorul când ai pierdut pe cineva drag?

Am fost și sunt încercată de acest dor din momentul în care bunica a decis să se retragă din această lume.Articolul „Axis mundi” divulgă trăirile ce m-au acaparat în acel moment. În ceea ce privește dorul, eu l-am resimțit ca pe un aspirator de energie, care lasă în urmă un mare gol, care se adâncește cu timpul și se solidifică, lăsând loc în sufletul tău, unui adevărat canion.Acest dor nu trece, tocmai pentru că nu va fi o revedere,poate doar pe cealaltă lume.Revederea e punctul final unde dorul își raportează întreaga misiune și apoi se retrage.În lipsa ei, dorul își face culcuș în sufletul tău și te străfulgeră din când în când, amintindu-ți că e prezent și că nu va pleca nicicând.E ca o umbră care îți urmărește fiecare pas, pentru a-și face apariția când nici nu te aștepți, măcinându-te puțin câte puțin.

În acest punct, iubirea se transformă în durere, care, alimentată de singurătate și de tendința de izolare, se metamorfozează în boală.Cunosc cazuri în care unul dintre soți moare, iar celălalt se condamnă la o viață de singurătate și izolare de restul lumii, fiind acaparat de suferință și de un dor crud. Cu timpul, cel rămas în viață, ajunge fie să-și pună capăt zilelor, fie se îmbolnăvește și refuză să lupte pentru viață, considerând că nu mai are nici un motiv pentru a trăi.Intensitatea trăirilor și a sentimentelor  alimentează dorul, conducând victima spre un drum fără întoarcere.Dorul, în acest caz predispune la slăbiciune și disperare, fiind un îndrumător spre pieire.

Cum resimți dorul când îți înnăbuși o mare pasiune a ta? Hai să privim un exemplu și în acest sens:

Urmezi cursuri de dans modern încă de mic, iar cu fiecare pas pe care-l faci spre evoluția ta ca dansator, simți că ești făcut pentru a dansa toată viața.Participi la concursuri, mereu situându-te printre primele locuri în clasament.Faci o echipă minunată cu partenera ta de dans.Totul decurge minunat.Te pregătești conștiincios și pentru școală,dar nu-ți neglijezi nici cursurile de dans.Într-o zi, însă ,părinții îți spun că e posibil să rămână șomeri, pentru că fabrica se va demola și,în consecință, va trebui să renunți la dansuri.Te încăpățânezi și, folosindu-ți economiile tale, continui să frecventezi clubul de dans…până într-o zi când afli că tatăl tău nu se mai poate mișca, fiind paralizat de la jumătate și că are nevoie de îngrijiri medicale costisitoare.

Aici drumul visului tău se închide și faci orice ca să te poți întreține și să-i ajuți pe ai tăi.Astfel că, timp de câțiva ani lași în urmă pasiunea ta, dar nu uiți niciodată de ea.Dansezi pe oriunde mergi și resimți dorul de a fi iar complet, făcând ce ți-ai propus de mic.În această situație,dorul devine un alimentator de energie și dorință, de a fi iar pe ringul de dans, de a simți cum fiecare celulă a ta se mișcă după ritmul muzicii.Oricât de mult timp ar trece, dorul ține pasiunea trează și te impulsionează să întreprinzi orice e nevoie pentru a o readuce la suprafață.Nu te poți împotrivi, mai devreme sau mai târziu, pasiunea te va regăsi și nu vei avea liniște până când visul tău nu devine realitate.Da, dorul e un drog care crește înăuntrul tău, care te ține în priză.Fă pași mici pentru a fi mai aproape de ce ți-ai propus.Dorul nu ține cont de nimic, va fi acolo mereu!Te va pândi de după colț.Redă-ți libertatea și lasă-l să-și ia o vacanță departe de tine!

Dor de mamă ,

Dor de tată ,

Dor de frate -soră ,

De familia întreagă,

De iubit, de dulcea casă,

De cânt și de-o ciorbă dreasă

Făcută ca la mam-acasă!

De livezi, de mere dulci

Cum ne cățăram prin nuci.

De copilăria noastră,

De poveștile bunicii,

De nopțile lungi, când fugeam să prindem licuricii,

De fumul gri de prin hogeag

Acum merg singur, pribeag.

Ce dor mare!

Mai bine …tac.

Și că tot vorbeam de dor, mi-e dor să mănânc o piersică aromată și zemoasă pentru a-mi alinta papilele gustative…nu înainte de a-ți ura ca dorul să fie doar un trecător prin viața ta, pentru a o condimenta și să îți ostoiești dorul de tot ce îți este drag, cât mai repede cu putință.

Încearcă să trăiești viața, nu să suspini după ea!

Zâmbește-i  zilei de azi ,pentru ca ea să te celebreze !☀