Uităm să fim oameni !

În goana după bani, în alergarea continuă contra valului de probleme, care ne ajunge din urmă și ne înghite, ajungem să ne pierdem trăsătura care ar trebui să fie definitorie „a fi uman”. Din dorința de a avea tot mai mult, eventual „mai ceva” ca vecinul, devenim niște roboți, muncim tot mai mult peste program, nu dormim, nu ne hrănim corespunzător, iar stresul prinde rădăcini în mintea și comportamentul nostru, astfel încât devenim orbi la tot ce ne înconjoară.Sunem mult prea ocupați, iar această mască pe care ne-am însușit-o cu brio, a devenit utilă pentru a ne ascunde de cererile celor din jur.

De câte ori am auzit ca scuză din partea celorlalți sau chiar noi am recurs la acest tertip pentru a ne scuza, replici precum :„Îmi pare rău, nu am timp să te ajut!”, „Sunt în întârziere, nu am timp de vorbă”, „Trebuie să plec, am ceva mai important de făcut.”, „Am destule probleme pe cap ,nu am nevoie de ale altora.” etc.

Ne place să ne complacem în această lâncezeală a problemelor și a presupuselor neputințe, iar timpul petrecut cu ceilalți îl irosim vorbind tot despre cât de grea e viața noastră și cât de puțin timp avem pentru noi.Dacă ținem legate problemele de noi, le păstrăm în minte, în acțiunile pe care le desfășurâm cu cei din jur, în propriile noastre vise, noi le alimentăm și le pregătim culcuș în viața noastră, lăsându-le cale liberă să ne macine pe dinăuntru.Toți au probleme, dar depinde cum și le gestionează fiecare, fie alege să fie o victimă eternă, fie le acceptă, caută soluții de rezolvare și se bucură de viață împreună cu ceilalți.Haideți să deschidem ochii spre celălalt de lângă noi, înainte de a-l pierde .

De fiecare dată când sunt abătută și pierdută în gânduri fără capăt, merg la biserică, locul în care îmi eliberez atât mintea, cât și sufletul.Și de fiecare dată când îi pășesc pragurile mi-e dat să văd cât de nesemnificative sunt „așa zisele mele probleme” și îmi e lăsat să-mi curăț privirea cu noi modele de oameni și experiențe de viață tuburătoare.Recent, intrând în biserică și mergând să mă închin la  icoane, în fața mea am zărit o mamă care-și purta, cu mare dificultate, copilul cu dizabilități, fiind de statură cu ea, de la o icoană la alta pentru a le săruta.În fața mea se așternea durerea unei mame, care era purtată de speranță și de credința dârză.Atât eu cât și un domn am încercat să o ajutăm, să-l așezăm pe copil în scaunul cu rotile, dar efectul asupra mea se produsese din prima clipă, am rămas amorțită de neputința care mă cuprindea privind-o pe acea mamă iubitoare, care și-a aplecat capul în fața sorții, dar nu a încetat să lupte. Și, ușor ușor mi-au venit în minte fel și fel de plângeri inutile din partea persoanelor perfect sănătoase, pe care le întâlnesc în fiecare zi și în postura cărora mă regăsesc și eu, spre rușinea mea:„Nu-mi stă bine părul! ”„Nu am destule haine!” „Mi-a ieșit un coș pe față, nu pot ieși din casă” „Ce plictisitoare e viața mea!” etc. Viața ne oferă experiențe care să ne aducă cu picioarele pe pământ, e necesar doar să avem mintea trează și ochii larg deschiși pentru a le înțelege mesajul .

De cele mai multe ori cele mai neplăcute incidente pot dezvălui cele mai semnificative învățături.Hai să folosim acel timp în care ne descărcăm problemele în fața celorlalți, ajutându-i pe alții. Durează doar câteva secunde să-l ridici pe cel căzut în fața ta și să-i înseninezi ziua cu un zâmbet, însă câștigul propriu, prin ajutorul acordat, va fi infinit în comparație cu al celui aflat în fața ta, vei recâștiga calitatea de a fi om, iar inima îți va crește de fericire.

Sunt sigură că fiecare dintre voi aveți un loc în care vă retrageți pentru a vă limpezi mintea sau o persoană care vă poate însenina ziua.Dacă nu ați găsit propria „scăpare”, ar fi timpul să căutați o cale de a vă detașa din când în când de cotidian, pentru a vă aduce aminte de identitatea umană proprie.Nu aveți nevoie de super eroi sau super puteri, pentru a ajuta oameni și a schimba vieți, însușiți-vă calitatea de a fi uman și creați miracole în viața voastră și a celor din jur.Nu așteptați laude, mulțumiri sau recompense, veți fi recompensați la timpul potrivit cu vârf și îndesat.

Doar fiți voi și simțiți bucuria unei fapte bune cum iese prin toți porii corpului vostru.Trăiți momentul!

Zâmbește-i zilei de azi,pentru ca ea să te celebreze!