Având în vedere că este perioada vacanțelor și a petrecerilor, mi-am permis să fac o pauză de la a scrie noi articole timp de câteva zile, pentru a mă bucura de aceste clipe care nu vor mai reveni prea curând.
Sâmbăta care a trecut am luat parte la o nuntă …Ei bine, știu că fiecare cititor se bucură sau se lamentează că și anul ăsta s-a pricopsit cu nunți.Cred că intuiesc ce gândesc majoritatea :O risipă de bani! Da, poate însemna și asta, dar această risipă de bani se transformă în amintiri de neuitat, cele mai prețioase, de altfel.O nuntă înseamnă mai mult decât bani irosiți, timp pierdut, stres, oboseală, cheltuieli peste măsură…aceasta presupune: unitate, răbdare, bucurie, organizare, trăire, emoție, un amalgam de stări care îți străbat ființa din cap până-n picioare în câteva clipe -e vorba despre ei, două suflete care își unesc inimile pe vecie(de preferat), de priviri înlăcrimate, de chiuieli …de dans.
Fiind una dintre domnișoarele de onoare, pot spune că am asistat la fiecare moment care a conturat realizarea nunții în acea zi. Clipe de stres, când totul era pregătit, iar mireasa nu mai ajungea acasă, emoții la îmbrăcarea rochiei de mireasă până la ultimul nasture încheiat, stângăcie în așezarea butonilor la cămașa mirelui, nerăbdare în așteptarea invitaților la asistarea gătitului miresei… iar când a început gătitul miresei, apăi acolo val de emoții și lacrimi, cântec de rămas bun pentru părinți – priveam mireasa și vedeam cum ochii îi erau plini de lacrimi, uitând cu totul de machiaj, de camere, privindu-și mama cu subînțeles, parcă cerând acordul pentru ultima dată, iar zâmbetul mamei era alinarea de care avea nevoie, pentru a-și împreuna mâinile pentru totdeauna cu „iubirea sa”.Am fost plăcut surprinsă să privesc și să aud că sentimentele încă prind glas, dând ecou apelativului „Iubire”.
Am uitat să menționez că am o familie numeroasă, care are rădăcini în mediul sătesc și care țin să respecte tradițiile întocmai:de la numirea vornicului, care îndrumă mirii și invitații în parcurgerea fiecărui pas așa cum se cuvine, gătitul miresei, ținutul oglinzii de către cavalerii de onoare, ruperea turtei/colacului deasupra capului miresei și împărțirea ei invitaților, hora în strada,în fața casei miresei-se obișnuiește ca fata să plece de la casa ei cu alai spre biserică, iar la ieșirea acestora din biserică, copiii se adună cu sticle și găleți, pline cu apă, pentru a stropi dinaintea mirilor, pentru ca aceștia să aibă parte de noroc și belșug, și alte obceiuri, care înfrumusețează nunta și păstrează legăturile strămoșești de-a lungul trecerii timpului.
Cred că cel mai sublim moment este atunci când mirii, aflați în fața Lui Dumnezeu poartă cununile Sfintei Taine a Căsătoriei, iar acea clipă pare că durează o veșnicie, ca un model pentru mirii aflați la începutul construirii unei familii. Acel moment când atât nașii, cât și finii mânuiesc verighetele cu mâinile tremurânde -nașii amintindu-și de ziua în care ei înșiși se aflau în fața altarului, iar mirii abia pășind spre necunoscutul vieții de familie.Stăteam și-i priveam, doar vorbele preotului se auzeau cu ecou, iar mirii și nașii parcă nici nu mai respirau, erau de neclintit …era pentru prima dată în acea zi când tăcerea spunea mai multe ca orice vorbă. Era o trăire pură, în acel moment, pe care voiau să nu o piardă, ci să o soarbă până la capăt. Erau ei și Dumnezeu. Cum nu era nevoie de vorbe, nu era nevoie nici de prezența vizibilă a Lui Dumnezeu, pentru că simțeai tot, El era TOTUL. Păcat că în scris, tăcerea nu se simte ca pe viu. Momentul din biserică a fost și va fi de neuitat datorită tăcerii mirilor. Parcă aud încă îndemnul preotul :„Faceți cât mai multe poze azi, pentru a vă ajunge o viață întreagă.E momentul vostru !Un moment unic!Nu-l irosiți.”.Despre asta e vorba de fapt la o nuntă, despre iubirea care-i leagă pe miri prin legământul pecetluit în fața Lui Dumnezeu.E ca o a doua naștere.Dumnezeu îmbrățișează doleanța ta de a-ți întemeia propria familie, de a-ți forma propria casă, căreia să-i poți spune „acasă”.E vorba despre două suflete care devin Unul.Ce poate fi mai frumos?
Ce a urmat? Ședința foto, care s-a dovedit a fi destul de antrenantă și amuzantă.Poate pentru miri a fost puțin cam obositoare, dar sunt sigură că produsul final va ieși mai mult decât reușit.Apoi un alt stres a apărut la orizont când am ajuns la sală, aranjamentele nu erau finisate, se anunțaseră invitați în plus, era criză de spațiu, trebuiau aranjate plicurile cu numele invitaților la fiecare masă în parte …bineînțeles că totul a fost remediat .Ulterior, invitații și-au făcut apariția și fiecare a fost condus la locul său, iar petrecerea a început cu dansul mirilor. Alt moment plin de emoție. Au pregătit singuri mișcările pentru acest dans, iar sub privirile curioase ale invitaților au pășit emoționați spre ringul de dans, făcând câte o plecăciune în fața invitaților.Privirile și pașii lor erau singurii care vorbeau, coordonându-se reciproc.Era momentul de care se temeau cel mai tare, dar se descurcaseră minunat.
Acum petrecerea putea începe!Muzica populară a dominat.Nimic nu aduce oamenii mai aproape asemeni unei hore, împărțită în cercuri, cerculețe - membri de familie, prieteni, cunoscuți sau necunoscuți, toți se prind de mână pentru a se bucura de acel moment, fiecare inimă pompează pentru același dans, pentru aceeași clipă. Mi-am dat seama că muzica și dansul fac minuni, pentru că odată intrat în horă nu mai contează nimic, în afară de dans, de a trăi ritmul muzicii.Totul e trăire, totul e bucurie, nicio urmă de resentiment, de supărare, de regret.Prin dans toți suntem la fel, indiferent de haine, de poziție socială, vârstă etc., tot ce contează e să-ți miști picioarele așa cum știi mai bine. Nu contează dacă ești as la dans sau mai neîndemânatic, ceea ce primează e unitatea oamenilor, care iau parte la nuntă, atât pentru a-i sprijini pe miri, cât și pentru a-i aduce mai aproape de familie, de prieteni, de cunoștințe vechi și noi. E vorba despre oameni, de comuniunea dintre aceștia. O nuntă îi reunește pe oameni și pentru o zi, pentru câteva ore, momente, îi ține departe de intrigile și resentimentele, pe care le nutresc unii față de ceilalți. Dansul e medicament pentru inimi .
Au continuat melodii după melodii, -a furat mireasa ,a fost revendicată de către mire, hoții și-au primit pedeapsa,dar și momentul de neatenție al mirelui a fost taxat, astfel că a trebuit să se revanșeze față de miseasa sa iubită, creând o declarație de dragoste. Cert e că s-a descurcat cu brio. Privindu-l cum îi tremurau mâinile pe microfon, aflându-se în genunchi în fața miresei, iar cuvintele se molipseau de emoția acestuia, ceea ce vedeam era iubire -iubire pură. Nu ai cum să nu te înmoi și să te lași pradă trăirilor care te încearcă, când tot ceea ce vezi și simți cum plutește în toată încăperea e iubire. Pentru o iubire adevărată merită să fii puțin gelos, pentru că e un sentiment tot mai rar…
Mâncarea a fost extrem de gustoasă, muzica minunată, iar atmosfera de vis. Ce mai contează banii, timpul pierdut, oboseala etc… când, într-o singură zi ți-a fost dat să vezi și să simți atâtea lucruri! Îmi pare rău că nu am avut timp să surprind tot ceea ce am simțit pe moment atunci, probabil ar fi fost totul mult mai intens, dar sper că am putut reda o altă imagine a unei nunți, care de cele mai multe ori e o ocazie de a-ți goli buzunarul și cam atât.Indiferent cât ați cheltui luând parte la o nuntă, savurați clipa de a fi alături de oameni, pentru că rar ne mai este dat să ne adunăm împreună cu ceilalți pentru a ne împărtăși bune și (mai puțin) rele și a depăna amintiri sau construi altele noi.Lăsați lucrurile materiale deoparte și fructificați ceea ce vedeți, auziți și simțiți.
Dacă realitatea ar fi asemeni unui dans, am vedea doar o mare de ființe cu fețe vesele și mâinile mereu întinse spre cei din jurul lor. Ce frumos ar fi!
Încercați să priviți dincolo de aparențe, acolo se află esența!
Zâmbește-i zilei de azi, pentru ca ea să te celebreze!☀
20-08-2018
Distribuie
