Risipă de curaj

Probabil că îți amintești momentele când erai mic și umblai printre lucrurile părinților pentru a găsi acele lucruri magice „de oameni mari”, pentru a înțelege cu ce se ocupă mai exact și să poți pătrunde în lumea lor de la serviciu.Nu de alta, dar tu voiai să te asiguri că nu vei îmbrățișa profesiile lor .

Eu îmi amintesc că, atunci când eram mică, aveam un rol nou în fiecare zi.Dacă azi eram contabil, mâine eram în trafic și dădeam amenzi, iar după două zile zburam cu avionul, jucând rolul unei stewardese amabile… ei bine, camera mea se transforma în fiecare zi.Mă gândeam că e așa minunat să joci rolul unui om ocupat și în același timp să călătorești.La un moment dat îi spuneam mamei că voi deveni doctoriță, iar mama îmi zâmbea mereu, pentru că știa că eu eram îngrozită de doctori - numai când vedeam oameni în halat alb, pentru mine era indiciul cel mai grăitor -ERA DOCTOR! Într-o zi, ieșisem în fugă dintr-un magazin pentru că doamna vânzătoare avea…bineînțeles… UN HALAT ALB! Și ca un paradox, îmi ziceam că voi deveni doctoriță cândva, tocmai pentru că voiam să îmi tai din rădăcini această frică și totodată, realizam că este un mod prin care îi pot ajuta pe oameni.De altfel, voiam să devin și polițistă, o dansatoare de succes, o cântăreață apreciată, o scriitoare inspirată, o avocată hotărâtă…. în concluzie, atunci când ești mic totul este posibil.Și nu numai ….

Ceea ce pot spune acum, e un singur lucru cert:nu voi deveni doctoriță! Cu siguranță, pentru că, văzând neputința omului din fața mea, cred că aș leșina înainte să apuc să îl văd prea bine.Așadar, medicina este salvată!

Oare de ce nu e atât de simplu să alegi ce-ți place și când ești adult?

Văd zi de zi oameni care se complac în a urma o facultate sau  să țintească un anumit nivel, doar pentru că mai mulți cunoscuți fac asta, pentru că părinții le-au recomandat pe ce drum să meargă ,pentru că ar câștiga mai mulți bani sau pentru că vor avea multe beneficii…iar la simpla întrebare :„ Îți place ceea ce faci?” vei primi varii răspunsuri printre care : „Atât timp cât câștig bani, ce mai contează?” , „Cine mai face ce-i place în ziua de azi, contează să ai succes!” , „În ce lume trăiești? Muncești pentru că trebuie”…și ceea ce se află în spatele acestor răspunsuri sunt: frustrări, frici, slăbiciuni, tristețe, singurătate.

Nu prea am văzut persoane care să-și fi consumat toate resursele și să fi făcut orice pentru a obține un anumit loc sau rang, și totodată, să fie fericit. Admit că sunt și cazuri când ți-ai găsit un job împins de nevoi și apoi poți să realizezi că este ceea ce ți-ai fi dorit de fapt sau că, fiind nehotărât, ai urmat sugestia părinților pentru a alege facultatea și ai descoperit că era cea mai bună alegere pe care ai fi putut-o face.Sunt astfel de cazuri, dar destul de rare. Majoritatea persoanelor ajung să termine o facultate și să regrete că nu au renunțat la timp, alegând altceva sau alții visează la jobul mult dorit ,dar refuză să iasă din zona de confort ,ignorând fiecare șansă care le iese în cale.Toți facem alegeri greșite, mai devreme sau mai târziu în viața personală sau în carieră, diferența este dată de alegerea noastră de a persista într-o situație sau a alege să schimbăm macazul, cu toate riscurile pe care le implică această cale.Doar că, de multe ori, noi suntem cei care îi judecăm cu nonșalanță pe cei care au curajul să facă schimbări în viața lor, renunțând la ce aveau înainte.

Cunosc un caz îndeaproape – o persoană apropiată mie și-a dorit foarte mult să intre la Facultatea de Medicină .A învățat mai bine de un an singură pentru a prinde loc la buget.Totul a decurs cum și-a dorit, a intrat la facultate, la buget ,cu o medie destul de mare și chiar era sigură că e făcută pentru asta.Toată lumea o felicita pentru acest merit, iar familia se mândrea cu ea.Totuși, începând cu a doua jumătate a primului an ,nopțile pierdute,stresul,oboseala și izolarea de oameni și-au pus amprenta asupra ei și a simțit că nu mai poate continua așa.Sănătatea ei avea de suferit, iar satisfacția dispăruse.Simțea că era copleșită de toate examenele, nu reușea să învețe și își dorea să fugă, să scape de tot.Astfel că,a hotărât să renunțe la această facultate și să aleagă altceva.Nu a fost simplu deloc, mai ales pentru că toți s-au întors împotriva ei și au judecat- o pentru că „dădea cu piciorul la o carieră de succes” , a intrat și în depresie din cauza presiunii exterioare ,pentru că din ,,fata inteligentă care intrase la medicină”, acum devenise „o ratată care nu a fost în stare să continue ceea ce avea de făcut”.Cert e că, a fost puternică și i-a înfruntat pe toți care o criticau .Acum e fericită la altă facultate, are și un job care o ambiționeză,iar depresia e o poveste demult uitată.În timp ce alții au văzut doar eșecul ei, eu am văzut întreg parcursul ei ,am văzut cu ce s-a confruntat și i-am apreciat curajul de a face ce-și dorește cu adevărat, gândindu-se că are o viață de care se poate bucura la maxim, îngrijindu-și sănătatea și făcând ceea ce-i place.Sinceră să fiu, nu știu dacă aș fi avut curajul să fac o asemenea alegere și nu știu câți dintre noi ar face-o, deși, de multe ori ne-am dori „altceva”.

Aparențele înșală, iar noi suntem tentați să apreciem nonvalori și să criticăm persoanele care au curajul să facă schimbări importante în viața lor.Ne îndreptăm frustrările și neputințele asupra celor care au ales alt drum, numai pentru faptul că s-au îndepărtat de turmă.Poate ar fi cazul să realizăm că, ceea ce mă face fericit pe mine, ție ar putea să-ți dăuneze, să-ți încale principiile de viață ; ceea ce mă ajută pe mine să evoluez, pe tine te poate ține departe de adevăratul țel.Încetați să mai priviți în ograda celuilalt! Fiecare își urmează propriul drum și își asumă propriile alegeri.Dacă ne-ar păsa de ceilalți când se află în nevoi, atât de mult cum ne pasă cât de bine sau rău își gestionează viața, nu ne-ar mai lipsi nimic, pentru că inima noastră ar fi plină.

Ascultați-vă inima și acționați!

Nu așteptați minuni, pentru că ele nu vor veni dacă vă complaceți în situația în care sunteți!Și, da, poți munci și ,totodată, să îți placă ceea ce faci.Poate la început nu vei avea prea multe reușite sau câștiguri bănești, dar visul tău îți va alimenta încrederea în propriile forțe și mai devreme sau mai târziu vei dobândi efectul scontat.Riscă și ai curajul să înfrunți eșecul! Fă ceea ce-ți place! Viața e prea scurtă să o irosești imitându-i pe alții.Ceilalți sunt diferiți de noi, oamenii, în parte, sunt diferiți, ceea ce înseamnă că tot ce va îndreprinde fiecare va fi mereu altceva.

E bine să țineți cont de ponturile celor experimentați, dar nu le transformați în idealuri, pentru că fiecare lucru trebuie adaptat la propria persoană.Lăsați imaginația să curgă asemenea unui rău cristalin, umplându-vă mintea cu idei sclipitoare de reușită.Nu vă atașați de ceea ce aveți în prezent, pentru a nu vă îngreuna deciziile de schimbare.Fiți asemeni unui fluid care curge prin cele mai nepătrunse locuri.Încercați mereu altceva, care să vă țină mintea trează și să vă hrănească pofta de evoluție.Fiți voi înșivă! Trăiți propriile voastre vieți, nu pe ale altora.Îmbrățișați schimbarea și vedeți dincolo de aparențe.Priviți prin oameni! Apreciați-le reușitele și urmați-le exemplul.Păstrați mereu esența proprie! Viața are suficiente cadouri pentru fiecare în parte!

Vorba ceea „Ce-i al tău ,e pus deoparte!”.Economisiți-vă timpul cu răbdare!

Zâmbește-i zilei de azi, pentru ca ea să te celebreze!