Ai adesea oameni lângă tine care îți sunt: sprijin, umărul pe care plângi, mângâiere, strângere blândă de mână, îmbrățișare, afecțiune, timp și chiar viață. Poate uneori te oprești din agitația cotidiană și îi raspunzi fiecăruia cu un mulțumesc printr-o privire, prin atingere, prin vorbe sau alte fapte, însă de cele mai multe ori fie omiți să faci asta, fie ai impresia că lucrurile așa trebuie să se petreacă.Trăiești cu impresia că toate ți se cuvin, că atunci când e de bine e meritul tău, când e de rău e greșeala celuilalt. Îmi pare rău că te dezamăgesc, dar nu ți se cuvine decât ceea ce oferi sau nu oferi celuilalt sau chiar ție însuți. Sunt și situații când oferi celuilalt și uiți de tine, iar în cazul ăsta tinzi să crezi că cel de lângă tine îți este dator.Cu cât oferi mai mult, cu atât mai mult cresc și așteptările față de persoana din fața ta, dar îți scapa un detaliu important: de cele mai multe ori celalalt nu îți cere să oferi acele lucruri, le faci pentru că tu decizi că acesta și le-ar putea dori.Astfel că, dacă nu ți se va răspunde în maniera dorită de către tine, este pentru că acea persoană are un alt fel de a aborda lucrurile și poate chiar un alt stil. Adesea uiți că oamenii sunt diferiți si doar prin comunicare se poate ajunge către o cale de mijloc.
Ești învățat de mic să mulțumești pentru orice lucru pe care-l primești, pentru că ”așa este frumos”. Pe atunci nu te întrebai dacă e o explicație plauzibilă pentru „a mulțumi”, te gândeai că dacă un adult spune asta „știe el mai bine”.Odată cu trecerea timpului ai uitat să mai dai câte un upgrade la ce ai învățat în copilărie, din contră, preferi să apeși ”delete” că mna, atunci erai copil nu aveai prea multă minte, acum ești adult nu-ți mai stă capul la prostii. Ai decis de la sine putere că orice se întâmplă e firesc, nu ai timp suficient pentru a sta pe gânduri, continui să fii în mișcare ca un robot și nu realizezi că îți ruginesc simțurile.De fapt, e foarte probabil că esențialul l-ai învățat când erai mic, acum tinzi să crezi că evoluezi, ești în pas cu tehnologia, cu trendurile, dar negându-ți esența, ești doar-o formă fără fond printre multe altele.
Dacă te bucură vreun gest făcut de o cunoștință, apropiat, prieten sau rudă, nu ezita să mulțumești.Lasă mulțumirea să se prelingă în suflet și să pună în funcțiune rotițele simțirii.
Dincolo de toate, cred că este momentul oportun pentru a mulțumi din suflet persoanei:
-care mi-a înseninat fiecare dimineață cu pozitivism și afirmații motivaționale;
-care mi-a așezat un zâmbet pe chip după fiecare moment neplăcut;
-care m-a privit cu căldură și m-a încurajat să continui indiferent de câte piedici voi întâmpina;
-care mi-a fost bucurie, când alții mi-au pus tristețea-n brațe;
-care mi-a văzut toate stările posibile și imposibile și m-a consolat în tăcere;
-care m-a scos din tunelul întunecat al depresiei;
-care m-a apreciat pentru fiecare pas pe care l-am făcut cătrea materializarea pasiunii mele;
-care mi-a șoptit cuvinte frumoase și m-a alintat în orice moment;
-care îmi suportă insomniile și spasmele nocturne;
-care mi-a fost ghid când m-am îmbolnăvit;
-care mi-a susținut curajul cu care am luat atitudine în situațiile neplăcute;
-care m-a iubit și mă iubește necondiționat;
-care îmi ține încăpățânarea în frâu fără a mă judeca;
-care mie-e prieten de nădejde 24h din 24h, față de care încerc cu greu să mă revanșez;
-care mă învață lucruri noi zi de zi;
-care îmi insuflă și hrănește propriile idei;
-care susține evoluția mea și mă încurajează să fac ceea ce îmi place, cu rădare și grijă;
-care a învățat să se iubească pas cu pas;
-care mi-a deschis ochii când mă credeam pierdută;
-care m-a îndrumat către redobândirea încrederii de sine;
-care mă acceptă așa cum sunt și nu sunt;
-care mă face să mă simt mai mult decât suficientă;
-căreia îi datorez întru totul ceea ce sunt acum...
Este... Eu!
Mulțumesc pentru că sunt!
Da, de cele mai multe ori uiți să te privești și să-i mulțumești singurei ființe care a fost, este și va fi lângă tine necondiționat-propria persoană.
Regret că mi-a luat un sfert de secol să realizez, dar mă bucur că am reușit în această viață.
Mulțumesc pentru tot ce am... și primesc!
Distribuie