Vara a trecut atât de repede că abia am simțit-o cum mi s-a strecurat printre degete…și ca în fiecare an, cum vine toamna, mă surprind încercată de melancolie și dor ….dor de căldură, de soare, de timp liber…și făcând o retrospectivă a ceea am făcut vara asta și verile trecute, îmi dau seama cât de minunat este să-ți petreci timpul liber cu cei dragi, să simți voioșia din miezul familiei zi după zi. Vara asta, mai mult ca niciodată, am petrecut timp în compania fratelui meu, care este mai mic cu 4 ani jumătate decât mine și pot spune că a fost una dintre cele mai reușite veri.
Când aveam 2-3 ani o înnebuneam pe mama zi de zi, spunându-i să-mi facă o surioară.Nu știu cum au fost alți copii, dar eu nu-mi vedeam copilăria fără vreun frate.Până la urmă acceptasem și posibilitatea apariței unui frate în locul unei surori, doar să nu fiu singură. Imediat ce mama a rămas însărcinată a doua oara, nu știam cum să ajung acasă mai devreme de la grădiniță pentru a fi mai aproape de „bebe”. Fratele meu era încă în burtă când îi spuneam mamei :„Și azi mi-a fost dor de bebe.”. Deși nu-l văzusem, simțeam că viața mea va fi mult mai imteresantă.
Deși la început rolul de soră mai mare îmi dădea de furcă, pot spune că nu mi-aș vedea viața fără fratele meu, piperul familiei (eu sunt sarea).Mi-amintesc că atunci când veneam acasă de la școală se ruga să mă joc cu el, cu mașinuțele și mie nu-mi plăcea.Ținea la mașinutețele lui mai mult decât la orice, nicio rotiță nu trebuia să lipsească.Chiar și când mai crescuse, când veneau copii pe la noi, el le ascundea pentru ca cei mici să nu i le strice.Ține la tot ce este al lui, iar dacă-i intră un lucru în cap face orice ca să-l obțină.Îmi lipsește de fiecare dată când nu sunt acasă.El e singurul care reușește să mă facă să râd în hohote instantaneu.De fapt, cred că fata care va fi cu el va fi extrem de norocoasă! În ciuda diferenței de vârstă, legătura dintre noi e destul de puternică. Orice lucru care îmi frământă inima și mintea, dacă nu îl știe mama (ea este pilonul de sprijin principal), cu siguranță îl știe fratele meu și viceversa. De fiecare dată când îi atrăgea atenția o fată, îl și vedeam apărând în fața mea și spunându-mi să-l ajut „să facă ceva”: bilețele, felicitări, buchete cu flori, bomboane…aproape că eram geloasă pe fata care le primea, dar în același timp eram extrem de mândră că e fratele meu.
Știi momentul acela când ești extrem de obosit și vrei să te pui la somn, dar fratele tău face orice ca să nu închizi un ochi? Eu da. De fiecare dată când voiam să dorm mai devreme, se așeza în patul meu și îmi zicea :„Hai să vorbim!”.În ciuda împotrivirilor mele repetate, el triumfa cu un zâmbet viclean pe față.Și stăteam ore în șir vorbind (chiar și acum facem asta) că și somnul pleca de la mine. Bineînțeles, tot el este și împătimitul de dulciuri, care își însușește orice e dulce de prin casă, iar când mă încearcă o poftă: Mănâncă de unde nu-i! Face el ce face și pe toate le desface! De câteva ori m-am trezit zâmbind văzând că micul dejun mă aștepta lângă pat.De multe ori reușește să mă surprindă, mai nou încearcă diferite rețete de mâncare.Acum vreo câteva săptămâni nu mi-a venit să-mi cred urechile când mi-a spus că vrea să frământe aluatul pentru gogoși.E un deliciu să vezi un băiat de 16 ani frământând de zor aluatul, iar rezultatul a fost fără reproș.
Mersul la shopping e o relaxare și o plăcere în același timp când merg cu el.Văd atâția bărbați și băieți care evită cu orice preț să petreacă timp în urma unei femei/fete în căutare de noi piese vestimentare care le îmbogățesc garderoba, iar dacă fac acest lucru cu siguranță au grijă să le aducă aminte chinul la care sunt supuși.Ei bine, fratele meu are o răbdare infinită, având în vedere că sunt o fire extrem de pretențioasă, când vine vorba de haine și îl plimb prin tot orașul pentru a lua un singur articol de îmbrăcăminte.Ca să nu zic că îmi dă și sfaturi cu privire la felul de a mă îmbrăca și de a-mi aranja părul… bineînțeles că apar dispute pe această temă, dar ne împăcăm cât aș clipi.Totul devine o aventură când merg alături de el .Mă uimește pe zi ce trece (dar rămâne între noi).El e destul de practic, fapt pentru care nu-mi înțelege prea bine pofta mea crescândă pentru scris, dar o acceptă.Știe că ambiția e un punct comun .
Are încredere în mine și în ceea ce fac, iar în ciuda faptului că nu agreează tot timpul alegerile mele, știu că va fi lângă mine de câte ori voi avea nevoie.De fapt, fratele meu e mai mult decât atât, e prietenul meu de sânge, e râsul meu colorat, e curajul meu când cedez, e jumătate din inima mea …e darul de la Dumnezeu pe care l-am dorit cu ardoare.Poate cei care sunt singuri la părinți nu înțeleg dorința de a avea un frate ca fiind semnificativă, pentru că s-au obișnuit crescând singuri, primind afecțiunea părinților și ocupând principalul loc în viața lor – nici eu nu înțeleg refuzul de a mai avea un frate, mai ales că am crescut alături de fratele meu și m-am simțit completă.Când eram mică eram puțin geloasă că bebe primea toată atenția și nu mai rămânea suficientă pentru mine, dar crescând, am început să-i ofer eu mai multă atenție și afecțiune.
E minunat să ai cu cine împărți un biscuite, să prinzi poftă de mâncare când mănânci alături de fratele tău, să împărțiți aceeași pătură ,să te încălzești ținându-te de mână cu el, să primești o îmbrățișare strânsă când simți că te înneacă plânsul, să simți că ți-e dor când ești departe de casă, să știi că indiferent de orice nu ești singur.Mi-aș fi dorit să cresc alături de mai mulți frați, dar Dumnezeu mi l-a trimis pe singurul, cel mai bun.
Prețuiți-vă frații!Iubiți-i azi mai mult ca ieri!Iertați-i din inimă și sprijiniți-vă unul pe altul.Fiecare dintre voi ține puterea celuilalt în mână !Nu o pierdeți pentru nimic în lume, căci vă veți pierde însăși existența!
Zâmbește-i zilei de azi, pentru ca ea să te celebreze!☀
03-09-2018
Distribuie
