Oamenii nu sunt niciodată doar puternici sau doar slabi. Oamenii sunt fie slabi, fie puternici în funcție de trăiri, de context, de obișnuințe, de credințele pe care le-au dobândit sau le-au fost inoculate. Multe persoane au impresia că unii s-au născut puternici, că este un fapt de la sine înțeles, iar pentru că au primit acest „dar”, aceștia au datoria de a trece mereu peste orice și să ofere tot sprijinul celor slabi. Să nu uităm, totuși, că ne-am născut egali, ceea ce înseamnă că puterea sau slăbiciunea poate fi o alegere. Diferența dintre un om care este slab și unul puternic este dată alegerea fiecăruia dintre ei. Poți alege oricând rolul de victimă, e mult mai ușor, nu depui efort și primești compasiune de la cel puternic. De cele mai multe ori, cei puternici sunt cei care au fost slabi, dar au ales să se ridice, pentru că au văzut dincolo și au dorit să ajungă după culmea ce se ridica în fața lor. Adesea cel puternic care stă în fața privirii tale, a pierdut șirul clipelor în care a fost slab, în care a căzut crezând că nu se va mai ridica vreodată… dar ceva din interior l-a impulsionat să lupte. Acesta și-a găsit motivația în interiorul său.
Oamenii devin puternici în momentul în care aleg să-și depășească condiția și să continue indiferent de piedicile pe care le întâlnesc în cale. Cei puternici sunt cei mai încercați în viață. Fiecare piedică depășită e confirmarea că va urma o alta, mai mare, mai grea, dar privind în urmă realizezi că poți trece peste orice… poate nu în mod real peste orice, dar imboldul există, iar distanța dintre gând și faptă e dată doar de un pas, un pas mic și sigur.Cel considerat a fi puternic are atât de multe slăbiciuni, chiar mai multe decât cel care pare slab în fața sa, dar pe care le ascunde … le păstrează pentru sine din dorința de a nu- i încărca pe cei din jur, din tendința de a veni mereu în față cu ceva pozitiv și chiar din speranța lăuntrică de a-și putea înnăbuși slăbiciunile cu propriile forțe . Oamenii puternici plâng…mult… și realizează că fiecare lacrimă e o gură de aer, o răsuflare de ușurare că tot ce s-a adunat poate ieși la suprafață, lăsând în urmă un țărm gol și liniștit, pe care se vor rescrie istorii.
Oamenii sunt adesea puternici pentru cei din jur și arareori pentru ei înșiși.Adună atât de multe frici și gânduri îndoielnice, încât și lor le vine greu de crezut că pot fi numiți „puternici”. Ei înșiși nu ar asocia nicidecum cuvântul „puternic” cu propria persoană, pentru că ei își știu infinitul de slăbiciuni care le inundă întreaga ființă, fiind pe punctul de a erupe în orice moment. Puterea vine din Credință… credința că -poți- și nicidecum din certitudinea că ești puternic. Nu poți avea confirmarea faptului că ești puternic și atât, pentru că a fi om presupune a te confrunta cu un amalgam de stări, emoții, atitudini, comportamente. Când spui „om” spui tot ce poate exista pe acest Pământ. Cine ar fi crezut că este atât de interesant să fii om? Noi realizăm doar că avem probleme și nevoi. Și ne plângem… iar și iar… încât ne asumăm că suntem slabi, ne însușim această etichetă, așteptând să apară cineva puternic care să ne ridice și să ne arate adevărata valoare.
Când încercam să consolez persoanele care treceau prin momente neplăcute, mi se spunea adesea : „Ție ți-e ușor să vorbești, tu ești puternică!” Și în momentul acela rămâneam fără cuvinte. Când vrei să vii în ajutorul celuilalt, nu înseamnă că ești mai puternic decât cel din fața ta, ci că vrei să-i fii alături cu o fărâmă de atenție, cu un cuvânt, cu o mângâiere. Nu e o întrecere de putere, e o dovadă de umanitate. Poate ai fost și tu în aceeași situație și ai trecut peste, iar acum poți fi alături de persoana care s-a blocat într-un anumit punct. Puterea nu e un lucru gata făcut, pe care îl primesc doar cei „înzestrați”. Puterea este despre cum să cazi de n ori și să te ridici de un infinit de ori. Puterea înseamnă conștientizare, muncă în fiecare clipă cu propria persoană, dorință de a-ți depăși condiția, credință în reușită, speranță… un amalgam de trăiri, emoții și sentimente, pe care le cerni prin cea mai deasă sită a minții și a sufletului, iar apoi aduni ce e esențial.De multe ori cel care pare a fi puternic, duce în spate mormane de griji și suferințe, pe care le-a adunat de-a lungul timpului, din care a învățat, modelându-l în omul din prezent, care stă drept și calm în fața ta, cel care te numești slab , ascultându-te și oferindu-ți umărul pe care să plângi.El a ales să fie puternic pentru sine și pentru tine, a ales că nimeni nu îl poate ajuta mai mult decât propria persoană, în timp ce tu ai decis că e mai ușor să fii o victimă.
Așteptăm să fim mari, așteptăm să terminăm școala, așteptăm să lucrăm, să avem un partener, să avem o familie… toată viața noastră e o așteptare și o plângere nesfârșită a problemelor. De ce să așteptăm când putem lua atitudine? Toți răspundem de propria persoană pentru că doar pe aceasta o deținem. Și întrebarea e:Preferăm să-i considerăm pe ceilalți puternici la infinit și să ne complacem în slăbiciune? Sau ne asumăm că avem momente bune și momente proaste și că putem fi supereroi în propriile povești? De ce să aștepți să te salveze cineva din neputință, când ai putea să constați că poți alege oricând să fii altfel și să depășești orice îți propui?
Puterea e un merit pe care si-l însușeșc doar cei care vor cu adevărat.
Zâmbește-i zilei de azi, pentru ca ea să te celebreze!
17-06-2021
Distribuie
