Îndrăgostire-dincolo de mit

Când am așternut cuvintele „va urma…” pe așternutul alb al inspirației mele, cu siguranță nu am intuit încotro mă va purta inima … și uite că mi-a trebuit un răgaz pentru a putea creiona pe ce tărâm necunoscut,al vieții mele am ajuns…

Mereu m-am întrebat : Cum e să te îndrăgostești?Ce simți, ce faci, cum te comporți când inima ți-o ia la vale?Cum faci să o ajungi din urmă?Vrei să o recuperezi sau vrei doar să te ghidezi după ea?În momentul în care te îndrăgostești, inima îți mai bate în piept sau așteaptă înfrigurată, în vama altui piept pentru a putea fi încălzită de o altă inimă?Oare sunt suficiente întrebări?Probabil nu, însă pentru prima dată, „a simți” și-a intrat în drepturi, iar„ a gândi” a intrat în repaus.

Și, totuși… cum știi când începi să te îndrăgostești?Cel mai probabil nu vei ști, dar cu siguranță vei afla, ulterior .

Acel moment poate fi o privire, un fir de nisip care te va purta ulterior către mari dune …o privire care oprește timpul în loc și dezgolește sufletul de trup…o privire care caută febril o altă pereche de ochi cu care să formeze un pod către inimă…

Poate fi o invitație la dans, urmată de un refuz…dar salvată de o altă invitație la dans…un dans abia mișcat, un dans între două piepturi, animate de bătăi de inimă, în care nici el, nici ea nu realizează că picioarele s-au oprit demult și doar inimile dansează într-un vals aproape nesfârșit…

Poate fi o conversație, aparent eșuată, în frig…în care „Te ascult!”, declanșează doar frânturi de cuvinte, urmate de o mare de tăcere, în care doar ochii se mai aventurează în valurile înspumate … si pare că doar privirile știu cu adevărat despre ceea ce împărtășesc.

Poate fi un gând care îți încolțește în minte și care devine ulterior realitate, fiind urmat de altele care se țin lanț și dansează în fața ochilor tăi …ca prin magie.

Poate fi o dorință, o dorință ca cele două priviri să se mai îmbrățișeze încă o dată, în ciuda trupurilor inerte care nu știu să gestioneze situația, a minților care se pierd în detalii și a pesimismului pe care ambele trupuri l-au purtat ca un talisman până în prezent…

Pot fi toate la un loc, un cumul al pașilor care te poartă spre Tărâmul Îndrăgostirii…dar esența acestei decoperiri e că odată ce ai intrat pe acest tărâm, nu mai e cale de întoarcere…dar întrebarea e:Cine ar vrea să se mai întoarcă?

Care sunt efectele procesului de îndrăgostire?

Te trezești brusc în aer…exact !Trupul tău pare că atinge pământul, dar mintea, inima…toate comorile păstrate în cufărul sufletului tău plutesc în aer, împrăștiate peste tot…nu te obosi să le aduni, le vei împrăștia mai tare.Permite să fie văzute și admirate!De preferat e să le oferi timp să se așeze, iar tu să te bucuri că plutești printre norii pufoși…

Desigur, vor mai fi căzături bruște din înaltul Cerurului, cu o izbire puternică de asfaltul dur și rigid…Probabil, îți va lua timp să realizezi cum s-a produs fiecare căzătură în parte…știu, știu că doare, cu fiecare căzătură inima ta se alege cu  sângerări tot mai abundente, însă odată ce ai reușit să te ridici de jos și să privești către Cer, vei ajunge înapoi pe un nor pufos, iar și iar …în timp ce inima ta se va reface cu o rapiditate inimaginabilă.Cred că regenerarea accelerată a inimii e efectul remarcabil al îndrăgostirii, urmat de energia crescândă care-i oferă aripi inimii tale, aripi pentru a putea ajunge mereu la inima pereche.

Dacă râzi din orice, 24 de ore din 24, poți sta liniștit, e perfect normal, endorfinele își fac treaba…tot  ce trebuie să faci este să te bucuri de moment și să oferi cele mai sincere zâmbete.Probabil, cei din jur vor fi șocați să te vadă cum radiezi de fericire, atât timp cât nu-și amintesc să te fi văzut vreodată în „halul ăsta”…cu siguranță vor crede că ești bolnav/ă,cred că poate fi și „îndrăgostirea” o afecțiune de inimă incipientă, care va evolua alarmant în boala incurabilă denumită„Iubire”, deci poți să-i liniștești, nu ai leac.Momentan ești un pământean pierdut cu mintea, dar câștigat cu inima.Nu se transmite, decât între partenerii ideali, deci fiecare va trebui să-și aștepte momentul când vor fi loviți de Cupidon. O să adori această afecțiune!

Printre alte efecte adverse se numără și faptul că atenția ta e slăbită, vezi și nu auzi ce se întâmplă în jur, nu ai putere de concentrare.Să nu te mire dacă vei constata că te afli în postura de a-l pune pe cel de lângă tine să repete întrebarea, de câte ori va fi nevoie, pentru a-i putea oferi un răspuns…nu, nu e semn de bătrânețe precoce, e de la faptul că poposești prea mult timp în aer!Va dura ceva această stare, dar țin să cred că-ți vei reveni.Vezi partea bună, vei fi imun la probleme și la toate lucrurile neplăcute care te deranjau în trecut, pentru că tot ce contează pentru tine în acest moment este inima ta pereche.

Și da, acum viața ta surprinde fiecare culoare în parte.De un lucru poți fi sigur, trăiești mai veridic ca niciodată!Expiri și inspiri iubire prin toți porii pielii tale.Șimți că nu poți fi mai fericit, dar vei conștientiza că vei fi mai fericit cu fiecare clipă în parte pe care o împărtășești cu el/ea.Nu mai contează ce ai fost, ce ai crezut, ce ai simțit, ce ai trăit înainte de el/ea.Important e că ești aici și acum.Să nu fii surprins de faptul că e foarte probabil să descoperi părți din tine pe care nu credeai că le deții și chiar să te schimbi în bine, pentru că simți să faci asta.Nu atât pentru el/ea sau pentru tine …ci pentru „noi”.Simți – și asta e cea mai de preț comoară.

Și poate că o dată ce începi să simți cum nu-ți mai încapi în piele și nici măcar în suflet, procesul de îndrăgostire se apropie cu pași repezi de final, care dă startul unui început nesfârșit „Iubirea adevărată” .

Bucură-te aici și acum!Gândește și simte prezentul, viitorul oricum va veni – lasă-l să te surprindă! Ești și vei fi mai fericit ca niciodată !

Zâmbește-i zilei de azi, pentru ca ea să te celebreze!