Iertare …Iertare din toată inima …
Cuvintele astea îmi răsună în minte …iar și iar…de ieri.Am adormit cu ele în gând, m-am trezit cu ecoul lor …
Ieri am fost la biserică și am luat parte la Sfânta Liturghie, lucru cunoscut pentru unii, total nesemnificativ pentru alții, dar ideea e că predica părintelui cu privire la „ Pilda datornicului nemilostiv” m-a captat și cred că aceste cuvinte „iertare din toată inimă” m-au îndrăgit atât de mult, încât și-au făcut culcuș în mintea mea și aș putea spune că au coborât și mai jos, provocând o clătinare a zbuciumului sufletesc.Poate că „iertare din toată inima” sunt doar simple cuvinte, dar nu și pentru mine …pentru mine au încetat să fie doar atât din momentul în care mi-au atins auzul.Niște simple cuvinte nu îți pun inima în funcțiune, acestea doar sunt rostite și se irosesc în aer, fără să aibă o țintă anume.Cu siguranță acestea și-au atins ținta :inima mea!
Și întrebarea e:Când am iertat din toată inima? Făcând o retrospectivă a ceea ce m-a implicat în mod direct, pot spune că doar de câteva ori, iar dovada vie e că odată reamintite, faptele ce odată m-au dezamăgit ,acum nu mai au ecou și le pot privi doar ca pe niște experiențe, dar spre stupoarea mea, au rămas atâtea lucruri care s-au solidificat înăuntrul meu și au format un munte de neclintit.De ce ?Pentru că am iertat doar cu vorba.Știți vorba ai :„iert ,dar nu uit”.Ei bine, oricine mi-ar putea atrage atenția și mi-ar spune că iertarea nu e iertare dacă nu uiți ceea ce te-a rănit.Ușor de zis!Dar ce faci când simți că doare? Cât poți ierta? Mai nimic, pentru că durerea lasă urme, iar odată prelungită, fie provoacă cratere de neacoperit, fie munți de neurnit.Am iertat, dar nu cred că vreodată din toată inima, poate doar cu jumătate din ea, pe mine și pe cei dragi mie, dar jumătățile de măsură rămân doar jumătăți.De aceea m-am simțit lovită ca un trăsnet de aceste cuvinte,pentru că e un adevăr pe care nu l-am privit niciodată în față.
Câte lucruri nu ascundem sub preș? Dezamăgiri, frustrări, eșecuri, ieșiri nervoase etc. Acest lucru nu înseamnă că ele nu există, ci că nu vrem să le vedem .Ne mințim că „am trecut peste”, dar la prima confruntare cu celălalt, izbucnim.Aici intervine puterea iertării și nu orice fel de iertare măsluită de mintea noastră, ci,de preferat „din toată inima” /cu toată inima, a spulbera întreaga greutate a ceea ce s-a acumulat în interiorul nostru.Aici intervine dificultatea, e nevoie de sinceritate și de cele mai multe ori ne mințim singuri pentru că nu vrem să acceptăm că și noi greșim și că alegerile noastre nu sunt prea inspirate de cele mai multe ori.Dar primul pas este să ne permitem să fim sinceri cu noi și să privim adevărul în față, așa cum este el.Al doilea pas este să îl acceptăm ca pe un fapt trecut, care nu mai poate fi schimbat, dar care poate fi șters prin voința noastră. Odată ce s-a consumat, trebuie să conștientizăm că nu ne mai poate face rău și să-i permitem să se evapore din interiorul nostru.Al treilea pas este îmbrățișarea iertării, pentru că odată ce ne-am eliberat de durere, iertarea își poate face loc în inimile noastre .Întâi trebuie să practicăm iertarea asupra noastră:
Abia după ce ne-am putut ierta pe noi înșine și reușim să conștientizăm ce efect are aceasta asupra noastră, vom putea să o transpunem și asupra celor din jur, aplicând aceleași principii amintite mai sus.Odată ce îl vom percepe pe celălalt asemenea persoanei noastre, ne va fi mult mai ușor să-l iertăm și să ne eliberăm de orice resentiment care ne macină sufletul .„A greși ” e omenește.Zic să nu pretindem a fi mai sfinți decât Sfinții. E mai simplu să ne asumăm rolul de „A FI OM” și a ne ușura viața.A putea ierta „din toată inima” e un obiectiv la care toți ar trebui să tindem, pentru că astfel întreaga ființă se va înălța, totuși am putea începe a ierta prin felul nostru, pentru a putea adăuga o cărămidă la menirea noastră pe acest pământ.
Exersați iertarea în fiecare zi cu voi înșivă și cu cei dragi vouă, pentru că e mult mai ușor să ierți pe cine iubești și extindeți apoi acest exercițiu și asupra celor cu care intrați în contact zi de zi.Încercați să analizați ce efect are acesta asupra voastră și ce simțiți când vreți să iertați. Nu uitați că faptele care sunt cel mai greu de iertat sunt și cele care vă vor înălța inima și vă va elibera de orice presiune lăuntrică acumulată. Amintiți-vă că fiecare supărare acumulată vă aduce mai aproape de boală și durere.Oricât de greu vă este să-i iertați pe cei care v-au greșit, este recomandat să o faceți, nu pentru că merită să iertați (pentru că la drept vorbind oricine are dreptul la o a doua șansă sau chiar la „n” șanse ; doar mintea omenească impune limite ), ci pentru că astfel vă veți elibera de tot ce este nociv în sufletul vostru, ușurându-vă viața și îmbunătățindu-vă relațiile cu cei din jur.
Cred că o minunată superputere este să poți „ierta din toată inima”!Faceți un exercițiu de imaginație și vizualizați cum ar arăta viața voastră dacă ați putea ierta din toată inima…ce ați simți? cum ați arăta? ce fel de oameni ar fi în jurul vostru? unde ați locui ?
Dar dacă toți oamenii și-ar ierta semenii, cum ar arăta întreaga lume? Oare prețul iertătii ar fi prea mare pentru ca o lume întreagă să trăiască în deplină pace?
Fiecare are propriile răspunsuri la aceste întrebări.Reflectați asupra lor și păstrați ceea ce vă definește cu adevărat.Eu le am pe ale mele!
Iertați și veți avea doar de câștigat!
Zâmbește-i zilei de azi, pentru ca ea să te celebreze!☀
13-08-2018
Distribuie
