Pe 5 octombrie 2018 a avut loc ediția a III-a a Nopții Albe a Galeriilor(NAG) la Iași și în alte 12 orașe din țară, organizat local de Asociația Culturală AltIași .Interesant la acest eveniment este că accesul la o serie de galerii, expoziții și ateliere ale artiștilor este gratuit, cei interesați având la dispoziție liste și hărți cu locațiile deschise pe care vor să le viziteze, ba chiar, la fel ca și în anii trecuți, s-au organizat tururi pietonale ghidate și tururi pentru bicicliști.Anul acesta s-au oferit și tricouri personalizate celor care reușeau să obțină stickerele cu cele 8 galerii principale din Iași, într-un final 4 echipe de participanți doreau să obțină ultimul tricou rămas.Probabil mulți dintre voi așteptați evenimentul în fiecare an sau sunteți la curent cu toate evenimentele din orașul vostru - cert e că informații se găsesc din plin pe Internet;evenimentul NAG a fost prezentat prin tot orașul prin afișe, stickere, pliante, cu două săptămâni înainte de această seară.
Am ales să vorbesc despre acest eveniment, nu întâmplător, ci pentru că am fost implicată ca voluntar, atât anul trecut, cât și anul acesta,făcând parte din echipa de promovare, reușind să privesc lucrurile îndeaproape și să surprind unele nuanțe ale firii omenești. Am împărțit pliante atât în licee, cât și în cadrul punctelor de atracție ale orașului, întâlnind varii tipologii de persoane-destul de reticente în a accepta un pliant întins de o persoană zâmbitoare, persoane care erau contrariate de faptul că pretindem a fi voluntari, dar în schimb primim bani pentru a face acest lucru, persoane care în graba cotidiană nu mai priveau pe nimeni, persoane care zâmbeau politicos, făcând semn cu mâna că nu au nevoie de hârtii pe care să le arunce în secunda 2 la coș, persoane care întrebau dacă trebuie să dea bani pentru acele pliante, cât și persoane care apreciau atât evenimentul, cât și intenția noastră, spunând că e nevoie de mai multe astfel de evenimente pentru a scoate orașul din amorțeala monotoniei.
M-a marcat faptul că oamenii au devenit paranoic de suspicioși în privința acceptării anumitor lucruri de la cei din jur, pentru că ceea ce se promovează sunt aspectele negative:furt, înșelătorie, minciuni, vise false …iar majoritatea oamenilor refuză să mai creadă și ceea ce se așterne în fața privirii lor.În mijloacele de transport, în instituțiile în care avem acces, în complexe comerciale, pe rețelele de socializare, peste tot vedem fel de fel de afișe „Atenție la hoți”, astfel încât am început să vedem negru tot ce e alb de fapt.Oricât am încercat să-i explic unei tinere faptul că „a fi voluntar” presupune a întreprinde activități din pură voință în baza unui contract de voluntariat și nimic mai mult, remunerația nu există, fiind în dezacord cu postura de voluntar, într-un final am primit același răspun :„E imposibil să faci astfel de lucruri fără a primi nimic.Mințiți lumea!”.Te gândești că persoanele mai în vârstă nu sunt la curent cu astfel de noțiuni și e normal să primești contraargumente din partea lor, însă când te confrunți cu persoane apropiate de vârstă cu tine, chiar nu știi cum să le combați și într-un final renunți, pentru că cine nu vrea să privească un alt punct de vedere, nu o va face nici după alte mii de explicații.Oricât de facil ar părea să împarți pliante, adevărul fiind că e o activitate obositoare, nu atât fizic, cât psihic, pentru că foarte puține persoane acceptă să primească pliante și e cu atât mai dezamăgitor cu cât, voluntar fiind, vrei să le faci ziua mai frumoasă celor din jur, iar ceea ce primești în schimb sunt vorbe înțepătoare, indiferență și nepăsare.Dar cu singuranță nu poți uita nici momentele când unele persoane vin la tine și cer pliante în plus, sunt curioase să afle cât mai multe detalii și te strâng cu drag de mână pentru că le-ai înseninat ziua.Sunt oameni și oameni, momente și momente-de aceea e important ca oricât de prinși am fi de nevoi, griji ,probleme, să nu plasăm greutățile noastre asupra celor din jur și să ne amintim să răspundem zâmbetului cu un alt zâmbet, pentru că astfel mereu avem de câștigat.
O altă parte a muncii de voluntar a presupus prezența noastră în interiorul unei galerii/atelier, unde eram repartizați, pentru a pofti vizitatorii înăuntru, a le prezenta picturile/fotografiile artiștilor și a-i ghida mai departe spre alte puncte de vizitat.Eu am făcut parte din echipa care a poposit la Galeria Victoria, ca și anul trecut, o galerie nou descoperită, care a găzduit creațiile unui pictor tânăr, din Cluj - Mircea But,înglobând o expoziție personală a acestuia.Aruncând o privire asupra creațiilor sale, poți observa un amestec de texturi și culori, cadre surprinse care îți pun imaginația în mișcare, fiind o invitație spre a descoperi și reinterpreta noul.Spre surprinderea mea, artiști în vârstă și chiar pur împătimiți de artă, înaintați în vârstă s-au arătat foarte încântați de perspectiva și modul de lucru al pictorului.O doamnă s-a oprit lângă mine și mi-a șoptit „Nu e așa că e minunat?Te face să-ți imaginezi atâtea lucruri!Iar eu am o imaginație debordantă la vârsta mea!”. Nu am putut să o contrazic, iar bucuria de pe chipul ei era molipsitoare.Ce efect poate avea arta!
Erau multe persoane care nu doreau să intre, refuzând invitațiile noastre, dar care se îndepărtau fară a-și lua privirea de la galerie. Ceva dinăuntrul lor îi îndemna să intre, să guste din artă, dar grijile cotidiene erau mai puternice . Am văzut tineri, bătrâni, prieteni, iubiți, familii, copii, părinți, bunici, artiști, persoane elegante, sportivi, iubitori de modă …fel și fel de oameni, care nu păreau să aibă vreo tangență unii cu alții,dar pe care îi unea ceva: simțul frumosului, pofta de artă .Erau persoane care poposeau minute în șir în dreptul unui tablou și cu fiecare clipă descopereau ceva nou la o pictură aparent simplă.Unii au intrat din curiozitate, alții din plăcere, alții din plictiseală, alții din pasiune, alții pentru a face poze…cert e că fiecare a rămas cu ceva în acea seară. În ciuda faptului că am stat în picioare de la ora 19 la ora 1,salutându-i pe vizitatori și oferindu-le informații, mi-a plăcut să fiu acolo, în mijlocul valurilor de oameni, simțind ideea de unitate-arta ne poate aduce mai aproape.De fapt, la sfârșit nu mai contează nici oboseala, nici faptul că stomacul se revoltă sau somnul nu-ți dă pace.
La sfârșit ,rămâi cu bucuria că ai cunoscut oameni noi,care te-au inspirat și ți-au atins sufletul.
Zâmbește-i zilei de azi, pentru ca ea să te celebreze!
20-10-2018
Distribuie
