Ei bine, pare doar o vorbă, până când reușești să o resimți pe propria piele.Când vacanța ta cu destinația spre mare, plănuită pentru a doua jumătate a verii devine vacanța ta din a doua săptămână din toamnă, începi să te îndoiești de reușita planurilor tale…dar când vezi că piedicile apar la tot pasul, începi cu adevărat să ai emoții cu gândul la data plecării și ajungi în final să te întrebi dacă vacanța ta nu s-a terminat înainte de a începe?
Faptul că 25 august a devenit 10 septembrie ca prima zi de vacanță, a fost ușor de asimilat la gândul că, mergând cu mașina spre mare, unde eu și prietenul meu vom sta 3 nopți, vom recupera ulterior când ne vom croi drum spre Brașov, pentru a petrece câteva zile respirând aerul proaspăt și revigorant de munte. Mașina avea unele defecțiuni, drept pentru care ,cu mai bine de o săptămână înainte, am dus-o în service pentru a ne asigura că nu întâmpinăm surprize pe drum.Totuși, oricât te-ai pegăti, surprizele apar fie că vrei, fie că nu.Astfel că, înainte de plecare cu vreo 4 zile, am primit vestea că situația mașinii e mult mai defectuoasă, motorul era grav afectat, reparație care necesita timp …și bani…Mda, acesta a fost momentul când planurile noastre se zdruncinaseră din temelii.Prietenul meu a dorit să împrumute o mașină de la „un prieten”, care deși fusese de acord inițial, într-un final se răzgândise-motive proprii.
Rezervarea era făcută și achitată la un hotel din Costinești…întrebarea era:Cu ce ajungem? Bineînțeles că atunci ne-am hotărât că trenul ar fi soluția cea mai potrivită.Ne-am gândit că trebuia să plecăm pe 9 septembrie din Iași pentru ca pe 10 septembrie să fim la mare și să ne putem caza.Problema era că ultimul tren spre Costinești Tabără pleca din Iași pe 8 septembrie, ceea ce însemna că era singura posibilitate de a pleca atunci, dacă nu doream să facem alte schimbări pe drum…astfel, pe data de 9 rămâneam descoperiți în ceea ce privește cazarea.Am luat biletele pentru 8 septembrie și am început vânătoarea .Am reușit să mai rezervăm o cameră pentru o singură noapte la același hotel, ceea ce a însemnat o fărâmă de speranță că vacanța va prinde totuși contur, dar cu siguranță escapada la munte rămânea pentru o dată ulterioară.
Iată-ne, pe 8 septembrie, cu valizele în mână, în gara din Iași, căutând trenul „Speranței”.Ajungând în compartimentul în care se regăseau locurile noastre avem surpriza de a vedea doi băieți, întinși pe scaune, plutind într-un somn adânc.Zgomotul sosirii noastre i-a adus pe cei doi în simțiri și ne-au oferit locurile imediat. Apariția controlorului și întrebările insistente ale acestuia, i-au făcut pe acei băieți să paseze vina unul către celălalt pentru lipsa biletului, însă domnul controlor nu s-a arătat prea convins de încercările lor de a ieși basma curată și i-a poftit afară. Nu după mult timp, o bruscare a ușii compartimentului,ne-a făcut să tresărim.Și-au făcut apariția un domn și o doamnă cu vreo 3 valize, nerăbdători să se așeze pe locurile căutate.Întâmplător sau nu, erau aceleași locuri pe care eram noi eram așezați.Celelalte locuri fiind libere, le-au ocupat, nu fără a-și arătă nemulțumirea cu privire la situația creată.O și aud pe doamnă spunând cu nonșalanță către soțul ei :„Așază mai repede valiza, eu de aici nu mă mut, eu am plătit bilete.”Făcea aluzie la faptul că noi eram studenți și beneficiam de bilete gratuit.Ignorând spusele sale si încercările de a arătă că ei sunt deținătorii de drept a acelor locuri, prietenul meu i-a ajutat cu aranjarea bagajelor și am așteptat sosirea domnului controlor, care și-a făcut ulterior apariția.
Doamna cu pricina a fost cea care i-a semnalat acestuia „grava confuzie” cu privire la locurile identice.Răspunsul controlorului a fost :„Nu se poate așa ceva!”.Ei bine, în acel moment doamna a și sărit ca arsă, cerând să i se facă dreptate.Noi am întrebat dacă era o problemă cu biletele noastre, iar domnul controlor ne-a confirmat faptul că nu era nimic în neregulă cu biletele noastre, pe care le mai verificase o dată, ci că era o altă problemă – domnul și doamna din fața noastră trebuiau să plece cu o noapte înainte, deci practic pentru noaptea de 8 spre 9 septembrie ei nu dețineau nici un loc în acel tren.În acel moment, acea doamnă s-a dezlănțuit cu totul și a început să arunce cu vorbe asupra domnului controlor, care de altfel nu a avea nicio vină,din contră, el încerca să poarte un dialog adecvat,în schimb nu reușea să se facă auzit din cauza lamentărilor neîntemeiate ale doamnei.Ba chiar soțul acesteia încerca să o facă să înțeleagă că a fost o confuzie și domnul controlor avea dreptate, fără reușită însă, ochii ei aruncau flăcări.Domnul controlor păstrase biletele pentru a putea să explice prezența domnului și doamnei în acel compartiment, permițându-le să rămână acolo, iar în caz că vor veni alți călători, angajându-se să le găsească alte locuri.
În ciuda atitudinii mai mult decât amabile a controlorului cu privire la situația creată, doamna cu pricina nu reușise să se împace cu ideea și tot striga:„Cum să mă dea afară? Dar eu am plătit? Cum se poate așa ceva?Femeia de la ghișeu dormea?”.Ba chiar afirma cu vehemență că îl poate suna oricând pe un anumit domn bine poziționat în ierarhie pentru a trage la răspundere personalul inapt al CFR-ului. Bineînțeles că nu deținea nici un număr, iar injuriile aduse persoanelor de la ghișeu sau a întregului personal, nu o disculpau în nici un fel. Atitudinea sa lăsa de dorit. Probabil că dacă situația era inversă și biletele buclucașe se dovedeau a fi ale noastre, cu siguranță ar fi strigat să fim dați afară din compartiment, în schimb acum tot ce-i rămăsese pentru a se descărca de nervi era să critice capacitatea întregului personal -CFR. Norocul acestora a fost că nici un călător nu-și mai făcuse apariția și nu au fost deranjați deloc până la destinație, iar doamna a abordat tăcerea într-un final și nu a mai scos o vorbă până în gara Eforie Nord, când întorcându-se cu spatele la noi a murmurat „La revedere!”, i-am răspuns amabil la salut și am răsuflat ușurați cu gândul că ne mai despărțea un timp relativ scurt de destinație.
În sfârșit, după zece ore de mers și alte zile nesfărșite de încercări, pășeam obosiți și amorțiți în gara din Costinești Tabără.Gândul că urmau 4 nopți și 4 zile pline de relaxare, mi-a îndemnat pasul cu repeziciune spre hotel.Marea mă aștepta!
Zâmbește-i zilei de azi, pentru ca ea să te celebreze!☀
20-09-2018
Distribuie
