Cu ce te ocupi?

Îți aduci aminte cum era „pe vremuri” când toată lumea saluta fără ezitare?

Oamenii treceau unii pe lângă alții și ”își dădeau binețe”- pe cât de învechit sună, pe atât de natural și firesc se întrezărea pe buze. Bărbații își scoteau pălăria în fața doamnelor și a celor mai în vârstă, iar conversația era o plăcere. Se interesau de sănătate, de noutăți, de bucurii și tristeți. Oamenii erau umani și comunicarea cu ceilalți era o relaxare în orice moment al zilei.Sursa reală a informației era prin viu grai. 

Acum ”doar cei de la țară se salută pe stradă”.Până și cunoscuții și chiar prietenii ezită să se salute, oprindu-se din drumul lor.

Te simți incomod în prezența celorlalți, ca și cum îți invadează intimitatea.Acum dacă te întâlnești pe stradă cu un cunoscut, cu care nu te-ai văzut de ceva timp, prima întrebare va fi ”Cu ce te ocupi?”. E posibil să te mai numeri printre cei de modă veche și te gândești că te întreabă mai întâi ”Ce faci?”, că poate se interesează de starea ta și poate auzi ”Cum mai ești ?/ Cum te simți?”, că poate se bucură că te vede... ei bine, încetează să mai visezi, vremurile astea au apus demult.Astăzi suntem mai practici, ne place să credem că am evoluat, că suntem în acord cu tendințele, care se schimbă de la un răsărit la un apus, motive pentru care ne interesăm doar cât de bine/ rău se poziționează oamenii din punct de vedere financiar și în funcție de asta apar și etichetele.Nu te interesează de starea celuilalt pentru că oricum știi că nu ești bine, iar pentru tine e suficient și preferi să continui să fii o victimă eternă.

De la orele 8:00-9:00, până în jur de 17:00-18:00, majoritatea indivizilor lucrează, iar cu timpul liber cernut, mizezi pe faptul că mai apuci să trăiești în această mare nebuloasă care se numește-viață.Drumul spre casă durează o oră, cel puțin, timp în care vezi tot felul de mașini luxoase prin trafic și te întrebi ”de unde au oamenii bani?”.Intri morocănos în casă, faci un duș, mănânci și dacă ești singur, mai ai puțin timp să vizionezi un film, dar dacă ai partener și eventual o familie, va trebui să mai tragi de tine să comunici și cu ei, măcar acum la finalul zilei, pentru că toată ziua ”n-ai avut timp”.Astfel că, în loc să privești conversațiile cu membrii familiei ca pe o relaxare, simți cum ești și mai epuizat decât în momentul când ai intrat pe ușa casei. După toate astea îți setezi alarma pentru mâine și te trântești în pat, sperând că ziua de mâine va fi „altfel”.

Ghici ce?

Mâine nu va fi altfel dacă tu vei rămâne același care ești astăzi și ... nici nu vei avea timp. Dar... speranța moare ultima și tu te poți minți în continuare.

Informația e la un click distanță, ba chiar ești bombardat cu fel și fel de variante ale știrilor, încât nu mai știi ce e adevărat și ce nu.Ai sute și chiar mii de prieteni în listă, pe platformele de socializare, însă nu îndrăznești să trimiți un mesaj simplu: „Ce faci?”. Vezi fotografii din vacanțele altora, urmărești storyurile și te gândești „Ce viață minunată au unii!”, fără a lua în calcul că fiecare are problemele și greutățile lui de zi cu zi, poate chiar mai multe decât tine, dar alegi să vezi doar partea ideală-crema din vârf.Te retragi în mintea ta și crezi că orice are altcineva e mai bun și mai frumos decât ceea ce deții deja, fiind astfel într-o continuă fugă către ceva ce tu presupui a fi- fericire.

Fericirea, însă, e mereu lângă tine și așteaptă să privești peste umăr și să fii conștient că acolo a fost dintotdeauna. Gândești pentru tine, vorbești pentru tine și acționezi pentru tine însuți, mizând pe faptul că ceea ce crezi se aplică și celorlalți. Îți creezi o realitate distorsionată în minte și nimic nu te mulțumește.Nu ai timp să dormi, nu ai timp să respiri, nu ai timp să te rogi, nu ai timp de tine, nu ai timp să faci ce îți place, nu ai timp pentru familie, nu ai timp să te plimbi... nu ai timp de nimic, dar ai timp să te gândești ce viață grea ai, că alții au mai mult ca tine, că viața e nedreaptă, că muncești din greu.. și întrebarea e - cine este responsabil pentru toate acestea?

Îmi vin mereu în minte versurile piesei „N-avem timp”:„Dar avem tot timpul din lume să n-avem niciodată timp...”- Irina Rimes. Pentru a constata că n-ai timp vei găsi mereu timp,  dar nu și pentru lucrurile care contează cu adevărat.

 Ești victima monotoniei cotidiene și te miști ca și cum ai fi o păpușă în mâinile vieții.Dar...

Schimbarea începe cu tine! Ia-ți viața în propriile mâini și vezi cum evoluează lucrurile. Aici și Acum!