Noi, oamenii, suntem dintotdeauna nemulțumiți de ceea ce avem, ceea ce suntem, de ceea ce facem… când suntem copii ne dorim să fim mari, când suntem adulți ne dorim să fim mici - cert e că întodeauna fugim de prezent și ne afundăm în trecut sau zburăm mereu spre timpuri viitoare.Oricât de multe reușite am obține sau oricâte obstacole am depăși, mereu va exista un eșec care ne va capta atenția mai mult decât orice am fi realizat până atunci.Suntem slabi, dar nu de mici, devenim slabi în drumul nostru de a fi adulți și căpătăm frici: frica de a greși, de a fi judecat, de a eșua, de a suferi, de a fi înșelat, de a fi considerat prost, de a te face de râs în fața celorlalți etc.
Când suntem copii nu deținem nimic, dar avem lumea la picioarele noastre și întreprindem tot ce avem în cap.Un puști va ști că orice năzbâtie va face, va fi totul trecut cu vederea; orice întrebare care îl intrigă va avea răspunsul dorit oricând și de la oricine fără a fi etichetat într-un anumit fel.Un copil va gândi mereu liber și fără să se gândească la consecințe, pentru că el simte că puterea e de partea lui.El râde, plânge - oricând, oriunde, în fața oricui, trăiește totul cu cea mai mare bucurie .Energia nu-l părăsește niciodată și orice vis pe care-l are în gând, îl va scoate la suprafață și îl va fructifica în orice fel, pentru că știe că e tot ce are.Pentru un puști banii nu au valoare, prieteniile pe care le leagă în această perioadă sunt cele mai trainice și știe că loialitatea e o calitate de bază.În naivitatea sa, copilul este cu adevărat sincer și nu are frică de nimic, pentru că știe că ai săi părinți vor fi eroii săi în orice moment – el are încredere nesfârșită în cei de lângă el fără a pretinde dovezi.El doar simte și acționează imediat.Timpul e mereu de partea sa.Chiar dacă nu înțelege conceptele adulților ,el știe că va reuși pentru că unui copil îi este iertat totul.
Copiii încetează să mai fie ei când li se repetă zilnic: „Ești prea mic ca să înțelegi aceste lucruri”, „Ești prea mic, nu poți face lucrurile oamenilor mari .” , „Când vei crește, lucrurile vor sta altfel și ne vei înțelege.”.Auzind aceste lucruri iar si iar, copilul devine dezamăgit de faptul că este mic și dorința de a fi adult prinde rădăcini în inima sa, iar postura de a fi „om mare” devine un ideal…și uite așa copilăria este ușor-ușor nimicită, pentru ca mai apoi, în viitor , devenind adult, să fie acaparat de probleme și să tânjească după copilărie.
E vina noastră, a adulților, pentru că îi facem pe copiii noștri să se simtă neputincioși pentru faptul că sunt mici și fără putere; le furăm copilăria, cel mai frumos dar, asemenea părinților noștri, pentru că tânjim după copilărie, pentru că adulții ne-au făcut și pe noi să credem că „a fi mare” e un lucru magnific, o superputere care te face invincibil. De fapt, am avut o reală surpriză să dăm piept cu tot mai multe responsabilități, probleme, frici, neputințe, nevoi etc.. Am uitat să fim copii pentru un ideal iluzoriu.Ne mințim crezând că, repetându-le copiilor noștri că sunt prea mici, reușim să le prezentăm realitatea și să-i ocrotim de probleme, de fapt, noi suntem cei care le plantăm sămânța „dorinței de a fi mare” în suflet și le omorâm copilăria.Suntem victime colaterale ale acestei tendințe și totodată, asupritorii copilăriei.Întâmpinăm probleme, necazuri, suferințe, trădări, dezamăgiri, eșecuri … pentru că am uitat să fim copii.
Am uitat:
Puterea noastră a dispărut odată cu pierderea copilăriei, sinele nostru este rătăcit fără ea.Nu vă mințiți ! „A fi adult ” e nimic în comparație cu „a fi copil” .Adevărata cunoaștere a sinelui și a lumii se naște din inocență și naivitate (au rămas doar cuvinte - nici la copii nu le mai întâlnim). Lăsați-vă copiii să se bucure de copilărie! Fiecare perioadă are meritul ei, nu le amestecați, nu săriți peste ele.Încetează să faci din copilul tău o operă într-un muzeu sau un manechin din lumea modei.Lasă copilul să se bucure de jocurile copilăriei, să simtă spiritul de echipă, să alerge, să se lovească și să învețe să se ridice cu zâmbetul pe buze. A plânge e normal chiar și pentru voi, mamă și tată, ce vă supranumiți adulți. Niciodată nu suntem prea mari pentru a plânge.Lăsați emoțiile și trăirile să iasă la suprafață, nu le reprimați, pentru că se vor întoarce împotriva voastră.Trăiți copilăria alături de copiii voștri, nu-i obligați să devină maturi înainte de vreme.Nu vă transformați copiii în copii perfecte ale propriei persoane sau ale idolilor voștri, lăsați-i să se bucure la maxim de meritul de a fi copil! Atât!
Am devenit niște instrumente ale societății, frustrați de pe urma nevoilor vieții, victime ale veșnicilor probleme… întrebarea e : „Când mai trăim ?”. Copilul din noi plânge,iar adultul îl ține ferecat într-o pivniță întunecată, din adâncurile inimii.Lăsați-l să iasă afară!Încetați să mai gândiți atât de mult, încât vă pierdeți în propriile voastre idei ce vă străbat mintea.Tot ce aveți nevoie se află în voi.Eliberați copilul din interior, lăsați-l să se împrietenească cu adultul de azi.Amintește-ți să fii copil!Amintește-ți cum ești de fapt!Copilul din tine va avea mereu rezolvare la orice și va ști mereu să profite de șansele pe care le primește, pentru că este spontan.Lasă-l pe copilul din tine, un timp ,să își facă de cap;încarcă-te cu energie pozitivă și dă-i voie adultului doar să vizualizeze.Schimbă rolurile din când în când, în așa fel încât, să păstrezi un echilibru între aspectele vieții tale.
Viața este un adevărat leagăn al suprizelor!Lasă-te purtat de vânt spre tărâmul copilăriei ori de câte ori ai ocazia!
Zâmbește-i zilei de azi, pentru ca ea să te celebreze!☀
11-07-2018
Distribuie
